Club Naturalis Yoga

"Dezvoltare personală și practică exerciții Hatha Yoga”

ȘEDINȚA 9 – Strategia

 

 

Imagini pentru strategia

Atunci când avem necesități sau atunci când se ivește o necesitate, avem obiceiul de a reacționa prompt pentru a o satisface. Mintea noastră reacționează imediat, catalogând necesitatea drept un neajuns insuportabil care trebuie imediat rezolvat. Dacă amânăm rezolvarea ei acumulăm tensiune interioară datorită frustrării, iar acest lucru ne deteriorează sănătatea și echilibrul. Ne plângem de milă că nu suportăm o asemenea situație și în același timp ne perpelim de frica că nu obținem ceea ce ne dorim. Între aceste două extreme nu avem nici o plăcere și totuși în același mod ne comportăm an de an…

Cu cât vom reacționa mai prompt pentru satisfacea propriilor necesități, cu atât mai mare vom simți nevoia de a ne satisface mai multe necesități care nu se vor termina niciodată. Comportându-ne astfel, devenim marcați de obiceiul de a reacționa prompt pentru a ne satisface necesitățile. În acest fel procedează toți oamenii sub impulsul aceluiași curent social: curentul social al oamenilor care au necesități ce trebuiesc imediat satisfăcute. Toți au radarul setat pe a-și detecta necesitățile, și toată viața muncesc pentru a le găsi și a le satisface. Este un obicei clădit din frica de a nu avea destul și mila pentru propria persoană că merităm mai mult.

Necesitățile nu se limitează doar la lucruri pe care ni le dorim, la posesiuni, ci și la sentimentele pe care le simțim. Ne dorim să fim apreciați, să fim iubiți, să avem o imagine bună în societate, etc. Măcinați de frica și mila pentru propria persoană alergăm zi de zi să ne satisfacem aceste necesități.

Un luptător împotriva tendințelor aleatoare ale vieții, abordează comportamenul strategic. Comportamentul strategic presupune ca atunci când sesizăm o necesitate să ne retragem puțin în spate și să analizăm terenul. Analizăm scopul și importanța necesității, cât de repede trebuie satisfăcută necesitatea, care sunt conjuncturile, cât timp poate fi amânată sau dacă putem renunța la ea ca fiind nenecesară.

Amânarea necesității se realizează până în momentul potrivit satisfacerii ei. Nu o satisfacem imediat, cât mai repede, așa cum ne cere primul impuls și cum suntem obișnuiți. De data aceasta vom proceda altfel. Vom analiza scopul și contextul pentru a vedea dacă este necesară, cât de repede trebuie satisfăcută și până când ar trebui așteptat momentul potrivit pentru a o satisface ținând cont de conjuncturi. Până atunci așteptăm.

Suntem atât de obișnuiți să ne detectăm permanent necesitățile, încât ajungem să acumulăm prea multe și ajungem în imposibilitatea de a le satisface, chiar dacă ne dorim acest lucru. Această aglomerare de necesități, de dorințe, ne aruncă într-o tensiune insuportabilă. Este o tensiune interioară secondată de agitație care împreună ne dau sentimentul lipsei de timp. Ajunși aici, ne trăim viețile alergând presați permanent de sentimentul lipsei de timp, devenim superficiali, iar viața devine un calvar în loc să o trăim ca pe o bucurie, ca pe o experiență superbă.

Problema lipsei de timp este așadar o aglomerare de dorințe, de necesități, pe care le dorim împlinite imediat. Dar nu poți înghesui într-o anumită perioadă de timp toate necesități de împlinit, adunate de-o viață! Tocmai de aceea este necesară o strategie în realizarea lor, de a renunța la cele nenecesare, astfel încât făcute la momentul potrivit vom elimina problema lipsei de timp. Nu vom mai spune că nu avem timp, ci că nu a venit momentul realizării lor. A spune că nu avem timp, înseamnă să ne încărcăm cu o obligație care ne va apasa. A spune că nu a venit momentul realizării lor, nu ne încarcă cu nimic.

Acțiunile de satisfacere a necesităților făcute la nimereală, fără strategie, sunt acțiuni făcute în avans față de momentul potrivit satisfacerii lor. Cu cât necesitățile detectate sunt mai multe, cu atât nevoia de a le satisface crește, proporțional crește dezechilibrul interior, iar haosul vieții noastre este mai mare. Singura modalitate echilibrată de a acționa în scopul satisfacerii necesităților noastre, este de a o face cu o strategie dinainte stabilită și numai la momentul potrivit. Altfel ne trăim viața dezechilibrat și la nimereală, iar acest lucru ne va aduce dezordine interioară și o viață apăsătoare.

Este foarte important de punctat însă faptul că, declanșând un dezechilibru acesta ne îndepărtează de momentul potrivit pentru a acționa și ne amorțește simțul alegerii momentului potrivit.

Simțul alegerii momentului potrivit, este un simț antrenat cu răbdare, în timp. Este un antrenament propriu luptătorului care își vânează dezechilibrele interioare și luptă pentru câștigarea echilibrului interior, a bunăstării fizice și psihice. A te antrena și a proceda în acest fel, înseamnă a avea o strategie stabilită, înseamnă a detecta strictul necesar și a obține strictul necesar. Și nimic mai mult…

Un luptător are un comportament impecabil, astfel încât va trece prin viață cu eleganță, atingând lumea numai atât cât este necesar, fără a o epuiza până la ultima picătură, evitând astfel dezechilibrele și acumulările inutile.

Simțul strictului necesar, este un simț foarte valoros care nu poate fi obținut decât prin antrenament. Un luptător și-l dorește, deoarece fără el nu își poate stabili limitele strategice.

Ca și comportament, comportamentul cu strictul necesar este un comportament tactic care nu poate fi realizat decât într-un singur mod. Începem prin a ne stabili drept strategie zilnică, analiza nevoilor strict necesare. Acționând astfel vom descoperi cu surprindere că în cea mai mare proporție avem un comportament care depășește în mod absurd strictul necesar. Acest comportament haotic pe care ni-l permitem este risipitor și dăunător, deoarece ne induce dezordine interioară, labilitate, năuceală, epuizare și în final boală.

Ne vom antrena astfel zilnic, analizând scopul acțiunilor noastre, iar scopul ne va revela strictul necesar. De exemplu: trebuie să fac o anume acțiune sau să cumpăr un anumit lucru. Înainte de a acționa, este important să analizăm viitoarele acțiuni punându-ne întrebările: ”se poate trăi fără aceste acțiuni sau lucruri?, sunt strict necesare?, care este scopul acestor acțiuni sau lucruri?”

Acesta va fi un moment de sinceritate cu noi înșine și de restructurare a vieții, de curățire. Va fi o curățenie de primăvară, în care ceea ce nu este necesar va fi dat la o parte. Acest lucru ne va centra, ne va căli și pregăti un comportament impecabil, echilibrat în raport cu natura și lumea din jur. Existența noastră se va detensiona și la fel starea interioară.

Comportamentul strategic înseamnă a ne seta pentru a percepe strictul necesar. Simțul alegerii momentului potrivit este simțul care detectează și ne semnalează cel mai potrivit moment în care putem acționa impecabil în realizarea unei acțiuni, acțiune ce constituie scopul strategiei.

Strategia este cel mai eficient mod de a acționa și realiza scopul necesar, fiind în  echilibru cu toate sau fără a genera un dezechilibru care să ne pună în dezacord cu lumea din jur. Strategia ne asigură un comportament care va atrage reușita acțiunilor noastre, comparativ cu comportamnetul haotic care întotdeauna va compromite reușita lor. Pe de altă parte, a fi în dezacord cu lumea din jur, înseamnă a genera permanent dezechilibre care se răsfrâng apoi asupra noastră, înseamnă a trăi prostește știind că trăiești în pierdere și dezechilibru.

 

Când apare necesitatea unei strategii?

Ne vom simți presați să adoptăm o strategie în momentul în care suntem puși în fața unei provocări și suntem presați să acționăm. Având atitudinea unui luptător impecabil, nu putem acționa întâmplător sau la nimereală. Este necesar să acționăm conform unei strategii pentru a nu ne lăsa duși de val, haotic, la voia întâmplării. Este necesar să trasăm câteva linii directoare, fără a intra în amănunt.

Un luptător știe exact ce urmărește, are un scop pragmatic, bine determinat. El știe că singurul adversar pe măsură, în fața oricărei provocări, este propria sa moarte. Este singurul adversar adevărat pentru care are teamă și respect. Comparativ cu propria sa moarte, toate celelalte sunt doar provocări care îl supun antrenării și călirii pentru un comportament impecabil, reușind astfel să-și țină la distanță propria moarte. Peste un om care acționează la nimereală, propria moarte poate lovi oricând. Din această perspectivă luptătorul are posibilitatea să își aprecieze viața corect și să o prețuiască la adevărata sa valoare.

Aceasta este cea mai bună strategie pentru un luptător, întăridu-l în fața oricăror provocări. Din acest motiv, strategia luptătorului este cea mai stimulentă în privința angrenării într-un comportament echilibrat, care nu va întârzia să aducă liniște interioară.

 

Când apare momentul potrivit pentru a acționa, în aplicarea unei strategii?

Un luptător cu atenția pusă în alertă, va fi capabil să detecteze un semn față de care va avea certitudinea că este semnalul potrivit, pe care îl aștepta pentru a-și realiza strategia și acțiunile.  Corpul luptătorului lăsat liber să simtă, va detecta cu certitudine semnul așteptat și va ști care este momentul potrivit pentru a acționa.

În general oamenii, când sunt puși în situația de acționa la momentul potrivit, se simt extrem de presați, extrem de stresați, vor avea multe îndoieli, îngrijorări, deoarece își dau drumul la frică și vor avea multă frică. Acest comportament complexat, anxios sau panicat îi va împiedica să se comporte astfel încât ar fi cel mai bine pentru ei, îi va împiedica să acționeze în cea mai bună manieră posibilă. În alegerea momentului potrivit, ei ar putea fi încercați de griji, îngrijorări sau îndoieli, toate generate de către frică, prin multiple raționamente și mult dialog interior.

Luptătorul își cunoaște slăbiciunile și nu va permite fricii să se dezlănțuie, să îl domine și să îl dezechilibreze. El își va păstra alerta de a simți momentul potrivit și nu va da curs nici unei dezechilibrări care l-ar putea abate de la strategia sa.

Acesta este comportamentul impecabil al unui luptător. Și în acest fel, comportamentul impecabil ne va pune în echilibru cu natura și întregul univers. Însă dacă nu înțelegem necesitatea unui comportament impecabil, singura posibilitate care ne este dată este cea a unui comportament banal, haotic și risipitor. Și atunci ne vom risipi resursele, ne vom risipi sentimentele și ne vom risipi viața, picătură cu picătură…

”Adânc în suflet, dincolo de durere, dincolo de confuzia vieții, domnește liniștea vastă și măreață – un ocean infinit de pace, pe care nimic nu o poate atinge; este neîntrecuta pace a Naturii care ”înțelepțește”. Înțelepciune pe care o căutăm cu ardoare, de-a lungul și de-a latul vieții, și o găsim în cele din urmă în noi înșine.”    (R.M.Bucke)

Autor: Naturalis Yoga

vizitatori:
Hit Counter provided by orange county divorce attorney

Designed by adaweb