Club Naturalis Yoga

"Dezvoltare personală și practică exerciții Hatha Yoga”

ȘEDINȚA 15 – Provocările

 

Imagini pentru cearta

A provoca conform DEX, înseamnă a incita, a întărâta sau chiar a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. Tot astfel, provocările vieții ne întărâtă și ne incită punându-ne în competiție. Pentru a face față vieții, trebuie să fim căliți în competiții plăcute sau neplăcute, acceptabile sau complet deplasate. Nu suntem în măsură să ni le alegem și nu putem să le refuzăm, nu ne putem opune cursului normal al vieții care curge prin venele planetei încă de la apariția ei. Sigurul lucru înțelept pe care îl putem face este să înțelegem ce sunt provocările, care este comportamentul nostru vis-a-vis de ele și cum putem să le înfruntăm printr-un comportament impecabil, fără a le stârni mai mult și fără a le permite să ne copleșească.

Ce sunt provocările?

Provocările apar și se desfășoară în lanț din momentul în care ne naștem. Fără provocări cărora să le facem față, am fi mai slabi, mai puțin rezistenți și mai resemnați.

În natură, în regnul animal, dintre mai mulți pui născuți are șanse de supraviețuire numai puiul care este cel mai adaptabil și care se zbate mai mult pentru supraviețuire. Cu alte cuvinte, are șanse de supraviețuire numai puiul care face față provocărilor. Cel care este mai slab, incapabil să se adapteze condițiilor, adică incapabil să facă față provocărilor, nu va supraviețui. Mai devreme sau mai târziu provocările vieții lui, îl vor copleși. Legea supraviețuirii este dură, dar sinceră. Rezistă numai cel care luptă pentru a face față provocărilor, prin luptă întărindu-se. Viața nu face pauză pentru milă sau regrete, ci merge mai departe. Vor apare alți pui, sau alte specii… Tot astfel, în lumea noastră a oamenilor, provocările vieții sunt deosebit de importante. Dintotdeauna ele ne-au clădit caracterul, ne-au întărit și ne-au pregătit pentru a trece peste praguri mai înalte. Provocările ne plasează în situații la care trebuie să găsim o soluție de rezolvare cât mai avantajoasă, ne plasează în situații cărora suntem presați să le facem față prin adoptarea unei atitudini potrivite. Ne pun în ipostaza de a reacționa rapid și cât mai impecabil, iar această impecabilitate nu este înnăscută ci este cizelată și câștigată în lupte, în timp.

Provocările ne întărâtă sentimentele interioare, slăbiciunile, resentimentele, egoismele, scoțându-ne la iveală imperfecțiunile. Ne învolburează sentimentele și scot în evidență pe cele care sunt slabe, dezechilibrante și distorsionante. Pe acestea trebuie să ne focalizăm pentru a le diminua, pentru a le elimina. Din acest punct de vedere provocările sunt un antrenament care se repetă mereu, oferindu-ne posibilitatea de a ne observa slăbiciunile, de a le lua pe rând și a le elimina, transformându-ne comportamentul într-unul impecabil.

Ce urmărim prin acest comportament impecabil în timpul provocărilor? Urmărim cel mai important aspect al lor. Este vorba despre faptul că provocările aduc oportunități, aduc cu sine șanse. Oportunitatea de a trece la un nivel superior și șansa de a accesa ceva mai bun. Provocările ne aduc în față ceea ce este potrivit din ceea ce este posibil.

Acesta este un aspect pe care oamenii nu îl văd deoarece se lasă copleșiți de propriile sentimente date de către ego, în a simți provocarea ca pe o povară. Dacă îi întrebați, vă vor povesti provocarea descriindu-vă de fapt propriile sentimente trăite intens, sentimente care i-au epuizat. Trăirea intensă a acestor sentimente date de către ego îi oprește precum un prag, în a vedea oportunitățile și a accesa șansele pe care provocarea le aduce cu sine.

Care este comportamentul oamenilor vis-a-vis de provocări?

Sub influența sentimentelor date de către ego, oamenii au obiceiul de a primi provocarea cu timorare. Însă timorarea este o consecință, este reacția finală la eșecul anterior al unei acțiuni. Or, a primi provocarea cu timorare înseamnă a ne raporta la ea ca la un eșec dinainte de a o trăi, dinainte de a-i face față în vreun fel. Înseamnă a ne frâna exact în momentul în care trebuie să ne luăm elan pentru a ne avânta în valul provocării. Timorarea ne blochează acțiunea înainte de a face un gest pentru a o primi. Acesta este un aspect extrem de important, care ne afectează grav funcționalitatea. Primind  provocarea cu timorare, ca pe un eșec, oamenii sunt terorizați de frică, rigizi, înfrânați, crispați, opunându-se în toate modurile posibile provocării care vine spre ei. În acest fel, ei își primesc provocarea și o trăiesc ca pe o agonie. La ce șanse de câștig mai speră, care este planul? A primi provocarea cu timorare, ca pe un eșec, este părerea oamenilor despre cum ar trebui să întâmpine provocarea. Au stat ei pe gânduri și și-au zis:”ce ar fi dacă m-aș simți timorat? Poate provocarea m-ar trata cu blândețe, poate ar avea milă de mine. Poate dacă mor de frica eșecului, provocarea va oserva că am depus încă de la început armele și mă va lua mai ușor, poate mă va ierta…”. Dar acestea sunt doar socoteli raționale, meschine, care nu au valabilitate practică așa cum demonstrează de fapt rezultatele. În plus, părerile sunt doar ficțiuni, în timp ce provocarea este ceva real care va da peste noi fără milă, ca întotdeauna. Nu este echitabil ca într-o confruntare să tratăm ceva real cum sunt provocările, cu ceva fictiv, cu părerile noastre stabilite prin calcule raționale. Cinstit este să tratăm ceva real, tot cu ceva real asigurându-ne astfel o luptă dreaptă. Să răspundem  acțiunii provocării, cu acțiunea noastră. Fără nici o părere despre cum ar trebui să fie, ci luând efectiv situația așa cum ni se prezintă. Evităm astfel postura eronată în care am fi puși de către păreri.

Cinstit este să ne asumăm răspunderea provocărilor puse în calea propriei vieți și asumându-ne provocarea să îi ținem piept cu toată puterea de care suntem capabili. Așa ar fi respectabil față de noi, față de viața noastră și față de întregul univers care funcționează dintotdeauna în acest mod.

Cum putem să înfruntăm provocările impecabil?

A ne pune  problema despre cum putem să înfruntăm provocările printr-un comportament impecabil, fără a le stârni mai mult și fără a le permite să ne copleșească, pare un ideal care sună frumos dar imposibil.

Pe calea luptătorului, prin antrenament, vom face gradat ajustări comportamentului care ne-a determinat atitudini greșite și dizarmonioase dintotdeauna. Aceste ajustări se fac cu pași siguri, dar mărunți, atât cât ne permite corpul. Fiecare persoană are propriul ritm, iar această luptă poate dura o viață.

      I.             Pentru început este important să avem o atitudine corectă față de propriile provocări. Trebuie să ne reglăm atitudinea față de provocări. Trebuie să acordăm respectul cuvenit provocărilor care ne încearcă, să le abordăm cu seriozitate și să ne angajăm total. Provocările, indiferent de intensitatea lor, sunt trimise de către misteriosul și inepuizabilul univers, vieții noastre inestimabile cu un scop. Întotdeauna ele au scopul de a ne întări părțile slabe. Părțile nostre slabe cu un efort de voință din partea noastră pot fi întărite, iar refuzând să facem față efortului, părțile slabe ne vor dezechilibra grav.

Provocările dau dimensiune vieții, o fac măreață. Provocările aduc bucuria de a trăi, uimirea pentru nou și șansa de a avea ceva de spus, șansa de a ne exprima prin viața noastră în fața întregii lumi. Dacă ne iubim cu adevărat viața, atunci trebuie să o lăsăm liberă să primească provocările universului și să le trăiască. Așa este viața noastră, așa a fost croită, să primească cu bucurie și poftă de viață provocările universului, să se hrănească cu ele. Provocările dau ritm vieții, o animă și fac ca viața să fie viață. Când începem să îi refuzăm hrana provocărilor, viața va începe încet să moară, până când în final se va stinge. Și se va stinge cu durere și părere de rău că nu și-a trăit provocările.

   II.            În a doua etapă, după ce avem o atitudine corectă față de provocări, problema constă în a ne pune în starea de a face față provocărilor. Iar acest lucru este posibil numai asumându-ne răspunderea acțiunilor noastre, răspunderea provocărilor noastre. Doar asumându-ne răspunderea vom ține piept provocărilor până la capăt. Neasumându-ne răspunderea, vom avea un comportament rigid, înfrânat și vom întoarce spatele refuzând provocările, care oricum vin și pe care oricum le vom trăi. Dar în loc să le acceptăm cinstit și cu demnitate, le întoarcem spatele cu lașitate, înfruntând-o astfel. Ce absurd! Având însă simțul răspunderii și demnitatea de a ne înfrunta provocările, vom fi capabili să ne punem în stare de a le face față. Le vom privi în față și le vom înfrunta astfel. Doar atunci suntem dispuși să facem față provocărilor și ne punem în starea de a le face față. Uneori se întâmplă să reacționăm complet diferit decât folosind obișnuințele. Suntem capabili să ieșim din situații, din care după calculele noastre ar fi fost imposibil. Nu ne putem explica cum a fost posibil. Ne simțim precum adevărații vânători în acțiune, în care singurul lucru pe care îl vânăm este provocarea. Atunci simțim adrenalina, simțim că am trăit extrem de intens, că am trăit la limită, simțim că am trăit cu adevărat.

Un luptător este întotdeauna pregătit să facă față provocărilor, deoarece își asumă resposabilitatea provocărilor și acțiunilor sale. Niciodată un luptător nu va fi luat prin surprindere de către provocările sale, pentru că el este în orice moment pregătit. El are întotdeauna sentimentul potrivit pentru a primi provocarea.

  1. III.            În această etapă, după ce ne asumăm răspunderea acțiunii de a face față provocărilor, se pune problema de a avea sentimentul potrivit pentru a le face față.

Sentimentul potrivit nu are legătură cu părerea noastră despre ce ar trebui să simțim. El ne menține liberi de sentimentele date de către ego, pentru că este în afara influenței lui. Sentimentul potrivit nu are nici o legătură cu emoțiile date de către ego și emoțiile ego-ului nu sunt sentimentul potrivit. Sentimentul potrivit este o atitudine interioară și vizează doar provocarea care vine spre noi, plasându-ne în cea mai potrivită postură pentru a o primi și înfrunta. Este exact sentimentul în care se pune un vânător iscusit în timp ce studiază cu cea mai mare atenție terenul pe care va duce bătălia cu vânatul. Este sentimentul pe care îl are în timp ce sesizează toate aspectele care îi sunt favorabile dar și nefavorabile, în timp ce stă cu atenția în alertă maximă în așteptarea vânatului și a momentului în care va acționa. Este sentimentul cu care vânătorul abil încolțește vănatul conform unei strategii bine stabilite și nu va slăbi nici o clipă atenția pusă în alertă maximă deoarece el știe că în joc este propria sa viață. Sentimentul potrivit pentru a primi provocările, este cel al luptătorului care se avântă în luptă știind că în joc este propria sa viață. Este un sentiment de răspundere, de neînduplecare, de stăpânire de sine, de răbdare atât cât este necesar, de disciplină lăuntrică, de atenție în alertă maximă, de capacitate strategică, de vânător abil și de forță de a exprima toate acestea. Fiecare dintre noi a simțit măcar o dată în viață sentimentul potrivit. Sentimentul potrivit este ceva ce nu se confundă niciodată cu sentimentele perturbatoare date de către ego. El este unic, precum sentimentul de a fi nororcos. De noi depinde însă, să îl avem permanent. Antrenându-ne și dezvoltându-ne însușirile luptătorului, vom aduce gradat în noi sentimentul potrivit și nu îl vom mai pierde niciodată deoarece el va deveni una dintre puterile noastre interioare…

În orice situație, cel mai bun lucru pe care îl poți face este lucrul corect; următorul cel mai bun lucru pe care îl poți face este lucrul greșit; cel mai rău lucru pe care îl poți face este să nu faci nimic.”

                                       (Theodore Roosevelt)

 

Autor: Naturalis Yoga

vizitatori:
Hit Counter provided by orange county divorce attorney

Designed by adaweb