Club Naturalis Yoga

"Dezvoltare personală și practică exerciții Hatha Yoga”

ȘEDINȚA 16 – Neînduplecarea vs. Indulgența

Imagini pentru animal de prada

 

Neînduplecarea conform DEX-ului este însușirea inflexibilă, fermă și hotărâtă a celui neînduplecat. Din punct de vedere personal, neînduplecarea este atitudinea fermă și hotărâtă, fără a fi crudă, care conferă capacitatea forței interioare, a puterii personale.

Indulgența conform DEX-ului, este o atitudine de ușurință în a ierta greșelile, atitudine îngăduitoare, tolerantă,etc. Indulgența este din punct de vedere personal, ușurința de a ne lăsa pradă viciilor, slăbiciunilor, greșelilor repetate. Este atitudinea excesiv tolerantă până la slăbiciune, îngăduitoare cu propria persoană până la incapacitatea de a ne redresa.

Indulgența poate fi definită ca lipsă de neînduplecare, iar neînduplecarea denotă absența indulgenței. Din acest punct de vedere neînduplecarea și indulgența nu pot coexista în același timp, deoarece se exclud una pe cealaltă. Când suntem lipsiți de neînduplecare cădem pradă indulgenței, iar când avem neînduplecare ținem la distanță indulgența.

Efectele lor energetice generate în corp, sunt contrare. Neînduplecarea ne întărește, indulgența ne împrăștie și ne slăbește. Neînduplecarea pândește, prinde și elimină indulgența. Indulgența slăbește forța neînduplecării și ne transformă în persoane lipsite de putere personală.

Indulgența ne destabilizează echilibrul interior și ne împrăștie unitatea interioară. Neînduplecarea adună în noi treptat, bucată cu bucată, unitatea interioară și o dată cu ea restabilește echilibrul interior, conferindu-ne putere personală. Înțelegând astfel lucrurile, este important să ne identificăm indulgența  pentru a o elimina treptat și să înțelegem neîndulecarea pentru a o acumula și întări puțin câte puțin, până când creăm în noi o bază de sprijin.

Luptătorul inițiază toate acțiunile sale de pe baza de sprijin creată de neînduplecare, iar acest lucru îi conferă forța de a acționa, încredere în puterea personală, rezistență pentru a-și duce până la final acțiunile și neclintire în deciziile luate.

 

INDULGENȚA

Indulgența ne prinde gradat până când ne copleșește. Este persuasivă și ne conferă comoditate. Comoditatea este plăcerea dulce a persoanelor indulgente, este un răsfăț practicat de cei care nu-și pun problema în nici un alt fel. Alegând comoditatea, indulgența ne face molâi, indeciși, labili, instabili, necontrolați, nepăsători, leneși, posaci, iar în final ne apasă, ne îngreunează și ne face inerți.

Indulgența este comoditatea de a nu face față provocărilor vieții. Este răsfățul la care omul obișnuit consideră că are dreptul pentru a refuza provocările vieții și a nu fi de acord cu ele. Dar provocările vieții vin oricum și ne sunt trimise de către puterile care ne guvernează destinul. A ne aroga dreptul de a le refuza nu este numai o comoditate, ci o prostie, un răsfăț fără căpătâi.

Această stare de răsfăț în comoditate ne intră în țesuturi, în mușchi, în structurile energetice, diluându-ne, înmuiindu-ne, transformîndu-ne în slabi și resemnați. Ne diluează astfel voința, puterea personală, stăpânirea de sine, răbdarea, disciplina, ne scade puterea de a ne aduna și a ne trăi viața.

Indulgența ne îngreunează luându-ne sprinteneala, ne moleșește făcându-ne docili, ne apasă luându-ne direcția și lăsându-ne indeciși, ne diluează făcându-ne leneși și nepăsători, ne înmoaie făcându-ne slabi și resemnați.

Devenim resemnați în fața indulgenței și căutăm în zadar să ne regăsim, să ne adunăm undeva departe de toate aceste apăsări, unde am putea fi liberi să ne trăim viața.

Este o tristețe profundă în această viziune, însă luptătorul având spirit pragmatic va folosi această viziune drept reper și trambulină pentru a face saltul în a se despovăra de indulgență. Viziunea clară a propriei indulgențe constituie startul sau primul pas pentru a ne despovăra de indulgență. Este viziunea de început fără de care nu putem începe acțiunea de eliminare gradată a indulgenței. Fără o viziune clară asupra indulgenței, nu avem nici o șansă să o eliminăm, să ne sustragem ei.

Prin comparație, un om obișnuit încearcă să-și uite slăbiciunile, le trece cu vederea și le găsește o scuză spunându-și că ”a greși este omenește…”, păstrându-le astfel în el și acumulând zi de zi mai multe. În unele situații văzându-și slăbiciunile își face promisiunea de a le înfrunta într-o zi, însă amână acea zi până când uită de ele sau până când obișnuit cu povara lor, nu le mai consideră o problemă.

Acea masă energetică de slăbiciune, inerție și moleșeală pe care o simțim în corpul nostru este indulgența, nu suntem noi, nu este esența noastră. Este o boală care ne macină corpul fizic și energetic, o tumoră crescută pe noi, pe care trebuie să o îndepărtăm.

Având atitudinea unui luptător vom aplica indulgenței stăpânirea de sine, răbdarea, disciplina, alegerea momentului potrivit și voința, nepermițându-i să ne stăpânească ca de obicei. O vom încolți astfel până când va slăbi gradat influența ei asupra noastră și în final se va dezintegra. Pe măsura dezintegrării, indulgența va fi înlocuită de neînduplecare.

”Nu lăsa fleacurile să-ți tulbure liniștea minții… Viața este prea prețioasă pentru a o jertfi mofturilor de-o clipă… Ignoră-le!”

(Greneville Kleiser)

 

”Viața nu iartă slăbiciunea.”

(Adolf  Hitler)

 

NEÎNDUPLECAREA

Întotdeauna când suntem puși în fața unei provocări, suntem în postura de a ne alege atitudinea interioară. Este un răgaz în care ni se oferă oportunitatea de stabilire a atitudinii interioare cu care abordăm provocarea.

Întotdeauna prima opțiune care ni se arată este indulgența, iar a doua este neînduplecarea. Nu avem de ales decât dintre acestea două. De obicei reacționăm imediat alegând prima opțiune, indulgența din comoditate. Însă dacă nu ne-am grăbi și am rezista fără a reacționa ca de obicei, am trece în a doua etapă care ne plasează în neînduplecare.

Neînduplecarea este cea mai bună atitudine posibilă pentru a ne confrunta cu provocările de orice fel. Este singura atitudine care ne conferă un comportament impecabil!

Prin comparație, indulgența este cea mai nepotrivită atitudine cu care putem să ne primim provocările și o cale sigură spre eșec.

Dacă nu am fi binecuvântați cu liber arbitru, respectiv capacitatea de a alege la voință ceea ce este bun pentru noi, nu am avea posibilitatea de a opta pentru o a doua alegere, cea a neînduplecării. Liberul arbitru ne oferă întotdeauna posibilitatea de a opta printr-un efort de voință.

În cazul alegerii atitudinii potrivite avem posibilitatea să optăm pentru o alegere din două. Prima este întotdeauna calea ușoară, superficială, comodă și repezită – indulgența. A doua este întotdeauna calea mai greu de obținut, mai puternică și cea mai bună – neînduplecarea.

Dacă prin liber arbitru reușim să rezistăm în a refuza prima opțiune, indulgența, trecând de această etapă ajungem în a doua unde nu mai trebuie să rezistăm la nimic. Rezistând în a nu ne lăsa prinși de indulgență, trecând de ea, ajungem în neînduplecare și nu va mai fi necesar să facem vreun efort. Efortul de voință trebuie menținut numai pe perioada în care suntem incitați de către indulgență. Ajunși pe poziția de neînduplecare ne relaxăm deoarece ne-am pus pe o direcție ce ne va purta înainte.

Așadar secretul neînduplecării constă în a rezista indulgenței, în rest nu mai este nimic altceva. Pare destul de simplu, dar partea cea grea constă în a face față indulgenței, slăbiciunilor care ne încolțesc și cu care suntem obișnuiți.

Rezistănd slăbiciunilor indulgenței facem treptat să crească în noi un fundament solid, o bază de sprijin pentru toate acțiunile noastre.

Fiecare efort de aplicare a însușirilor luptătorului clădește treptat în noi bucăți de neînduplecare și fiecare bucată va reflecta neînduplecarea noastră în a rezista unei indulgențe. Fiecare bucată de neînduplecare acumulată reprezintă victoria noastră asupra unei indulgențe. Cu timpul mai multe bucăți vor forma un întreg de neînduplecare, o forță de exprimare a puterii personale într-un comportament impecabil.

 

”Trebuie să mă arăt ferm și neînduplecat ca o lamă de oțel”.
”Greutățile sînt pentru mine ca niște stimulente…”  Își recomandă sieși perseverență și voință de neclintit …”                       

(fragmente din scrisori, Vincent Van Gogh)

 

”Pe munții adevărului nu poți urca în van: fie vei atinge un punct mai înalt azi, fie te vei antrena pentru a ajunge mai sus mâine.”

(Friedrich Nietzsche)

 

Autor: Naturalis Yoga

vizitatori:
Hit Counter provided by orange county divorce attorney

Designed by adaweb