Club Naturalis Yoga

"Dezvoltare personală și practică exerciții Hatha Yoga”

ȘEDINȚA 18 – Dialogul interior

 

Imagini pentru dialog interior

Dialogul interior este a doua componentă deosebit de importantă a ego-ului.

Prin dialogul interior, ego-ul ne menține mintea permanent ocupată  cu existența lui, ne menține mintea permanent prinsă în mecanismul lui.

Dialogul interior este o ”voce” interioară, care ne vorbește și ne arată permanent în minte ceea ce ar spune X sau Y persoană, ce s-ar putea întâmpla, ne oferă scenarii cu imaginea interacțiunii noastre cu alte persoane în diverse situații posibile etc.

Ajungem să ascultăm și să urmărim obsesiv această ”voce” din mintea noastră, să dialogăm permanent. Suntem atât de dependenți de dialogul interior încât îi căutăm permanent sfatul și indicațiile.Vi se pare că este normal?

De exemplu, citiți un text în minte și încercați să verificați dacă cititul dvs.este dublat de o ”voce” interioară, care vă spune în gând ceea ce citiți. Acesta este dialogul interior. Cititul trebuie făcut în liniște interioară, fără nici o voce care să ne spună ceea ce citim. În faze avansate de stres veți ajunge să vorbiți singuri cu glas tare, dând glas ”vocii” interioare sau dialogului interior cu care v-ați obișnuit să funcționați.

Dialogul interior  ne asigură permanent scenarii, ipoteze și soluții care în majoritatea cazurilor se dovedesc a nu fi reale sau folositoare. Cu dialogul interior ne exersăm modul în care trebuie să ne comportăm, ce să spunem, cum să acționăm, cum să reacționăm în diverse sau posibile situații, cum să răspundem, cum să arătăm pentru a impresiona, etc.

Dialogul interior ne este pus la dispoziție de către ego-ul individual și ne antrenăm în a-l folosi zilnic până la epuizare mentală. Dialogul interior vorbește mult și fără rost, despre lucruri, fapte, întâmplări, acțiuni viitoare. Ne amețește, ne bulversează, ne cufundă în lucruri minore distrăgându-ne de la cele importante, însă cel mai rău este că ne îndepărtează de adevărata percepție, care se realizează în tot acest timp la nivelul dublului fluidic.

Dialogul interior ne îndepărtează atenția de la percepția care se realizează permanent, în mod natural la nivelul dublului fluidic,  distrăgându-ne astfel și dublând adevărata percepție cu o viziune denaturată. Prin dublarea adevăratei percepții, dialogul interior procedează la preluarea și prelucrarea percepției, a informațiilor captate de către dublul fluidic, urmând ca la urmă să ne predea informațiile prelucrate după propria viziune, impregnate cu sentimente, cu frici, fobii, regrete, nemulțumiri, deznădejde, ură, răzbunare, jignire, ofensă etc. În timp ce, dacă am fi capabili să ne păstrăm atenția pe ceea ce percepe dublul fluidic, aceasta ar fi liberă de prelucrarea dialogului interior oferindu-ne claritatea percepției asupra realității.

Cu alte cuvinte adevărata percepție a dublului, o predăm dialogului interior, care o prelucrează deformând-o, o distorsionează și ne-o predă înapoi pentru a o folosi.

Calitatea percepției de a avea claritate asupra realității vine din faptul că percepția nu poate fi impregnată cu sentimente, cu frici, fobii, regrete, nemulțumiri, deznădejde, ură, răzbunare, jignire, ofensă etc. Percepția se realizează în liniște și fără nici o intervenție, de aceea o putem numi percepție directă.

Dublând permanent adevărata percepție a dublului prin dialog interior, ego-ul ne înnebunește obsesiv, ne provoacă și răscolește emoții intense, determinându-ne să investim neîncetat energie în structurile sale. Prin dialogurile și scenariile pe care ni le crează în minte, dialogul interior ne stârnește emoții intense determinându-ne să facem investiții de sentimente din cămara interioară, înainte de a trăi efectiv situațiile la care se referă. Uneori aceste situații sunt imaginare și nu se vor produce niciodată, în schimb noi rămânem cu încărcătura emoțională investită.

Dialogul interior este gălăgios, strident și agresiv, deoarece este disperat să ne atragă atenția. Este precum un măscărici în fața geamului unei cofetării, care sare și face tot felul de gesturi pentru a ne distrage, în timp ce noi încercăm să ne mâncăm liniștiți prăjitura.

Dialogul interior este al minții excesiv raționale, care are permanent preocuparea de a ține evidența lucrurilor, are obsesia de a nu scăpa nimic de sub controlul ei excesiv rațional contabilizând permanent totul până la obsesie. În acest mod își manifestă interesul de a ne stimula preocuparea permanentă pentru structurile ego-ului: pentru sentimentele din cămara interioară, pentru importanța de sine impusă în diverse situații, pentru valoarea personală exprimată și pentru imaginea afișată în lume.

În momentul în care interior facem gestul de a apela dialogul interior, energiile se ridică în zona din piept și cap. În zona capului se vor desfășura dialogările intense cu mintea excesiv rațională, până când simțim că ni se încinge capul și se umple de tensiune interioară gata să pleznească. Această stare este generată de încingerea circuitelor energetice intens solicitate, de către o minte excesiv rațională. Întotdeauna mintea excesiv rațională produce aceste efecte fizice neplăcute, deoarece devine cu ușurință obsedată. Pe măsură ce devenim obsedați, devenim încordați, dialogul interior se intensifică, circuitele energetice se suprasolicită dăunător, determinând senzația de încingere a capului, tensiune interioară insuportabilă și epuizare intensă. Acesta este momentul în care energia a urcat periculos de mult în zona pieptului și capului. Este o energie otrăvitoare, dăunătoare, care încarcă și suprasolicită circuitele energetice până la scurtcircuitarea lor, determinând acumulare de blocaje și boli.

Tocmai de aceea revăzând cursul despre respirație și energiile dublului, vom înțelege mai clar faptul că respirația prin cordonul energetic de sub ombilic calmează și coboară aceste energii în zona de sub ombilic, unde suntem la adăpostul energiei originare, hrănitoare, căpătată de când eram în pântecul mamei și unde ar trebui menținute pentru a nu ne fi dăunătoare. Respirația prin zona de sub ombilic readuce energiile la calm aplatizând agresivitățile interioare, purificând energiile otrăvitoare, rearanjând și revitalizând zonele afectate.

Dialogul interior al minții excesiv raționale, este exagerat și nenecesar, ne umple toată ziua și toată viața. Intensitatea lui ne sustrage de la a trăi clipa prezentă și ne pune într-o postură complet nepregătită pentru a trăi clipa ce urmeză.

Avem mare nevoie de dialog interior pentru a ne confirma permanent părerea noastră depre lume. Ascultăm dialogul interior pentru a ne fabrica permanent păreri despre lume, despre ceea ce considerăm real, valoros și important. Este o bandă de magnetofon care vorbește mereu despre aceleași lucruri pe care le cunoaștem dintotdeauna confirmându-le, catalogându-le și întărindu-ne convingerile. În acest fel, cu dialogul interior simțim necesitatea de a ne valida părerile despre lume, despre lucruri și oameni, în timp ce obișnuința de a avea dialog interior ne ține prizonieri unei viziuni proprii ego-ului, separați și ignorând percepția directă a dublului fluidic asupra realității.

În situațiile în care dorim să acționăm, întotdeauna ni se declanșează din obișnuință dialogul interior, care ne va spune diverse scenarii ale modului în care ar trebui să acționăm, ce să credem, ce ar putea răspunde celălalt, etc. Apoi repetă toate acestea, obsesiv și interminabil. Repetă ceea ce spune de multe ori până când ne agită și obosește mintea, slăbindu-ne puterea de a acționa. Cu toate acestea, suntem atât de obișnuiți să acționăm secondați de dialog interior încât nu avem curajul să procedăm altfel, nu avem curajul să acționăm fără el.

Dialogul interior ne înnebunește amplificându-ne agitația interioară și frica, încât atunci când efectiv acționăm suntem blocați de frică sau deprimați din plângere de milă, nereușind să acționăm la potențialul la care am fi capabili.

Dialogul interior prin scenariile pe care ni le crează, ne strănește emoții intense din cămara interioară plasându-ne automat între frici și autocompasiuni. Fricile ne amplifică obsesia asupra dialogului interior intensificându-l. Autocompasiunea sau plângerea de milă ne consolează în legătură cu toate situațiile speculate de către dialogul interior determinându-ne slăbiciune, naivitate, delăsare etc. Ambele, atât frica cât și autocompasiunea, ne hărțuiesc interminabil, ne dezlănțuie furtuni interioare, ne ”plouă” cu sentimente din cămara interioară și ne întunecă vederea cu viziuni eronate, disproporționate și hidoase.

Întotdeauna în spatele dialogului interior se află percepția reală a dublului asupra realității, seninătatea de a vedea clar, se află puterea noastră impecabilă de a acționa. Percepția dublului fluidic asupra realității ne pune în legătură directă cu energiile naturii care ne hrănesc, ne arată în mod clar și pragmatic cum se prezintă situația, ne permite să fim eficienți și direcți fără a ne agita, distrage sau pierde pe parcurs. Datorită obișnuinței pe care am împământenit-o în noi, preluăm cu dialogul interior percepția dublului asupra realității, prelucrând-o cu dialogul interior până când nu mai rămâne nimic din adevărata percepție, iar atunci când trebuie să acționăm, o facem conform viziunii deformate date de dialogul interior. Întotdeauna prima dată este percepția asupra lucrurilor, iar apoi chemăm dialogul interior să ne interpreteze percepția. Dacă am acționa conform percepției de început a dublului energetic, am acționa impecabil asigurându-ne reușita acțiunii. În schimb, acționăm conduși de viziunile date de dialogul interior, chiar dacă ne aduce suferință sau eșec.

Un luptător ține piept permanent acestor tendințe dezechilibrante folosind însușirile luptătorului. El folosește stăpânirea de sine, răbdarea, disciplina, alegerea momentului potrivit și voința pentru a ține la distanță dialogul interior și sentimentele invazive din cămara interioară, care i-ar tulbura percepția dublului fluidic.

El are un scop în realizarea acestor acțiuni și scopul său este bunăstarea fizică și psihică. Comparativ cu bunăstarea fizică și psihică, dialogul interior dezechilibrant este ceva la care renunță acționând din scurt, cu neînduplecare și pragmatism. Rezultatul acțiunilor sale este păstrarea armoniei interioare, a echilibrului interior în tendințele dezechilibrante și bunăstarea generală.

Iar acest lucru îl umple de fericire interioară și bucurie de viață…

 

 „Ascultă în linişte deplină. Stai nemişcat şi deschide-ţi mintea… Cufundă-te în pacea care aşteaptă dincolo de larma şi frenezia gândurilor, de zgomotul colorat al lumii noastre nebune.”                     (din Ştiinţa Minunilor)

„Nu lăsa fleacurile să-ţi tulbure liniştea minţii…Viaţa este prea preţioasă pentru a o jertfi mofturilor de-o clipă… Ignoră-le.”              (Glenville Kleiser) 

”Rămâne o mare bucurie când simți că îți poți controla riguros gândurile și simțurile devorante…”.       ( Constantin Brâncuși)

„Universul întreg se predă minţii liniştite.”                    (Chuang Tze)

 

Autor: Naturalis Yoga

vizitatori:
Hit Counter provided by orange county divorce attorney

Designed by adaweb