Frecvența de rezonanță Schumann

Analog activităţii bioenergetice din corpul nostru, Pământul, fiind un organism de dimensiuni cosmice, prezintă şi el aceeaşi activitate bioelectrică. Să ne gândim numai la fulgerele care se manifestă în atmosfera terestră. Pe plan global, în fiecare moment de timp, se manifestă circa 1.000 de fulgere care reprezintă descărcări uriaşe de energie. Privite din punctul nostru de vedere, însă, la scara Pământului, ele pot fi asimilate impulsurilor care circulă prin nervii corpului nostru. Aceste fulgere constituie viaţa bioenergetică a Pământului care este alimentată din profunzimile ascunse ale acestuia. În mod natural, aşadar, câmpul bioenergetic al Pământului trebuie să aibă şi o frecvenţă de vibraţie corespunzătoare.

SCHUMANN a fost primul om de ştiinţă care a prezis existenţa acestui câmp bioenergetic al Pământului şi a calculat frecvenţa sa de vibraţie între anii 1952 – 1957, înainte de a putea fi măsurată efectiv.

Raţionamentul emis de el a fost următorul : Pământul se comportă ca un uriaş condensator electric. Atmosfera este un conductor slab şi dacă nu ar exista în permanenţă fulgere într-o parte sau alta a globului, sarcina sa s-ar difuza în cca. 10 minute. Aceste sarcini electrice permanente se manifestă într-o cavitate determinată de marginea Pământului şi partea inferioară a ionosferei la aproximativ 55 km înălţime. Sarcina totală care există în această cavitate este de 500.000 Coulombi.

Această sarcină se află într-o redistribuire constantă datorită fulgerelor. Mai mult, fiecare fulger care se manifestă în atmosfera terestră dă naştere unei unde cvasi-staţionare care se manifestăca un fel de ECOU ELECTROMAGNETIC.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul sunetului emis de un clopot, care nu este altceva decât un ecou datorat lovirii marginii sale exterioare. Dacă această margine exterioară ar fi lovită mai des, atunci s-ar constata că în fundal se manifestă şi rămâne la aceeaşi intensitate un anumit ecou.

Rezonanţa Schumann este chiar acest ecou şi a putut fi calculată matematic la 7,83 Hz (în anii 1952-1957), conform formulei f = c / pi x D, unde c este viteza luminii iar D diametrul Pământului.

Studiul practic a arătat cum câmpul electromagnetic al Pământului vibrează pe mai multe frecvenţe de vibraţie care sunt aproximativ armonici ale acestei frecvenţe fundamentale. Valorile acestor armonici se aflau situate între 6 şi 50 de Hz. Toate aceste unde au fost denumite rezonanţe Schumann după savantul care le-a prezis şi calculat pentru prima dată.

Frecvenţele Schumann variază în funcţie de următorii factori :

– intensitatea şi configuraţia câmpului magnetic al Pământului ;

– compoziţia şi proprietăţile atmosferei ;

– proprietăţile ionosferei.
Indiferent cum variază acest spectru de frecvenţe, 7,83 Hz era frecvenţa fundamentală, care avea ponderea cea mai mare.

Cea de-a doua armonică avea valoarea maximă undeva în jurul a 15 Hz (+/- 0,5 Hz), armonicele a treia, a patra şi a cincea se situau undeva în jurul valorilor de 20, 26 şi 33 Hz, iar intensităţile acestora erau variabile în funcţie de factorii sus menţionaţi. Armonicele a şasea şi a şaptea a căror intensitate este suficientă pentru a fi luate în considerare, erau de 39 şi 45 Hz.
Aşadar, acest spectru de vibraţii ilustrează viaţa energetică a Pământului. Cum poate fi acest lucru util pentru fiinţele umane ?

Vechea frecvenţă de 7,83 Hz se încadra în gama undelor alfa, specifice meditaţiei, ceea ce permitea în trecut o comuniune mai uşoară cu fiinţa Pământului doar în starea de meditaţie.

Aceste cunoştinţe suplimentare au permis cercetătorilor să afle motivul eficienţei unor anumite dansuri exorcizante din tradiţiile unor triburi africane. Prin introducerea în aceste dansuri a unor ritmuri corelate cu frecvenţele Schumann, dansatorii puteau trezi energiile pure ale Pământului pe care apoi le canalizau după dorinţă.

Acum, dincolo de aceste scurte şi esenţiale explicaţii ştiinţifice, este important să înţelegem că frecvenţa Schumann nu este DOAR ecoul din ionosferă, determinat de redistribuirea constantă a sarcinilor electrice prin fulgere. Există şi acest aspect (de aceea l-am şi expus aici), însă este strict un efect.

Şi totuşi, frecvenţa Schumann este în schimbare. Deşi mulţi spun că modificarea ei este o altă „teorie conspiraţionistă”, când persoane cu pretenţii spirituale şi „adânci abordări ştiinţifice” declară ritos că această creştere a frecvenţei Schumann „este pur şi simplu o prostie”, poate că voi nu mai ştiţi ce să credeţi…

Dar ce spuneţi de un argument… politic : acum câţiva ani, fostul secretar ONU Kofi Annan a trimis scrisori şefilor de state exprimându-şi îngrijorarea pentru această „creştere a frecvenţei Schumann a Pământului” şi că ei nu ştiu cum anume să gestioneze acest lucru…

Dacă vi se pare prea puţin credibilă această informaţie, atunci ce părere aveţi despre scurtarea perioadei în care se propagă însuşi… ecoul !

Dacă tot vorbim de rezonanţa Schumann ca despre „un ecou electromagnetic al planetei„, atunci haideţi să vedem ce s-a întâmplat cu propagarea ECO-ului : dacă acum peste 40 de ani (prin 1970) propagarea ecoului (de la emisia sunetului până la întoarcerea la emiţător) dura cam 2 secunde, după douăzeci de ani (prin anii 1990) intervalul scăzuse la 1,95 secunde, acum vreo 17 ani (anii 1995) la 1,87 secunde, ca acum vreo 10 ani, prin anii 2000, intervalul de întoarcere scăzuse până la 1,7 secunde.

Iată cum Natura ne povesteşte într-un mod foarte simplu ceea ce laboratoare ultradotate cu aparatură performantă ne ascund de zeci de ani (de aceea există, după cum aminteam în postarea anterioară, doar 4 staţii ştiinţifice în întreaga lume care „sunt autorizate” să prezinte public „măsurători” despre frecvenţa Schumann – dându-ne, în realitate, doar „poveşti de adormit copiii”) : anume că ECOUL Inimii Pământului este într-o accelerare a vibraţiei.

Iar aspectul „subiectiv” cel mai dramatic este că TOŢI resimţim că „nu mai este timp”, că s-a întâmplat ceva cu timpul – mai ales în momente de accelerare puternică a vortexurilor şi portalurilor planetare, datorate valurilor de impulsuri energetice “împinse” spre Pământ de Marile Inteligenţe Universale ; aceste fenomene au loc în aceste vremuri de „Transformări planetare” şi vor fi tot mai multe şi mai dese, când se produce o exacerbare a „contracţiei timpului„, datorată creşterii frecvenţei de rezonanţă Schumann.
„TIMPUL ESTE O FORMĂ DE ENERGIE”.

De aceea simţim că „se dilată” şi „se contractă”, în funcţie de dinamica energiei temporale, dată de interacţiunea acesteia cu propria noastră energie.

Deşi poate vă va speria la început, haideţi să vedem împreună o ecuaţie absolut elementară, în care se poate vedea la modul direct şi foarte simplu relaţia dintre timp şi calitatea energiei.

În fizică se ştie că există o relaţie invers proporţională între timp („perioadă”, adică ciclu), notat cu T, şi calitatea energiei unui sistem, numită „frecvenţă de vibraţie” (intensitatea vibraţiei respective sau cât de tare „zbârnâie” energia respectivă, sau cu câte oscilaţii pe secundă se manifestă acea energie) şi notată cu f.

Matematic, aceasta se exprimă astfel (din fizica elementară de gimnaziu) :

f x T = 1 .

Aceasta am aplicat-o atât pentru momentul la care frecvenţa Schumann încă nu începuse să crească (anii 1950), cât şi pentru momentul scrierii cărții (decembrie 2012) :

f1 x T1 = f2 x T2 ,

unde T1 este timpul iniţial de 24 de ore al frecvenţei de rezonanţă f1 de 7,83 Hz (din anul 1950, când încă nu începuse să crească) iar f2 este frecvenţa de rezonanţă corespunzătoare momentului decembrie 2012, de… 14,0 Hz.

Din această elementară ecuaţie „de clasa a 5-a”, rezultă “timpul real” al momentului decembrie 2012 :

T2 (2012) = f1 x T1 / f2 = 7,83Hz x 24h / 14,0Hz = 0,5592 x 24h = 13,42h

şi, de asemenea, “timpul real” al momentului actual (16 mai 2014), când frecvenţa de rezonanţă este de 14,4 Hz , astfel :

T2 (2014) = f1 x T1 / f2 = 7,83Hz x 24h / 14,4Hz = 0,5437 x 24h = 13,05h.

Acestea reprezintă VALORILE REALE, ale celor 24 de ore cu care ne lăudam în 2012 şi acum, în mai 2014 – dar, atenţie, raportate la vremea de acum aprox. 65 de ani (anul 1950), când această frecvenţă încă nu începuse să crească…

Practic, noi folosim acum doar 13,05 ore (deci, 13 ore !) din cele 24 de ore de acum 64 de ani, ceea ce înseamnă exact 54,3% din acel timp.

Aşa că este cazul să nu vă mai miraţi atât de mult „unde a dispărut timpul?”, când aproape jumătate din acesta s-a… evaporat într-o simplă ecuaţie a „conspiraţiei frecvenţelor„…

Acea formulă matematică (de la finalul postării anterioare) – în care am implicat frecvenţa Schumann şi din care am extras valoarea reală a Timpului din prezent, conform ultimei valori a acesteia – este din fizica elementară, care ne arată cum perioada de oscilaţie (Timpul) a unui sistem, de la particulă la suprastructură, este influenţată direct de vibraţie : cu cât frecvenţa aceasteia este mai mare (partea de jos de sub fracţie), cu atât Timpul/Ciclul se reduce, scade (şi invers).

Deci, la modul elementar, vedem cum creşterea vibraţiei determină reducerea perioadei de oscilaţie (timpul) a “particulelor elementare” ce constituie lumea fizică şi care sunt încărcate cu o energie tot mai mare (am pus ghilimelele pentru că nu prea există “particule”, în Realitatea Holografică a Universului).

Prin această “formulă” fizică corelată cu creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann putem înţelege scăderea duratei Ecoului care se petrece pe Pământ în ultimii zeci de ani (şi care este un detaliu foarte important şi argument de bun simţ ce scapă, ca de obicei, majorităţii, inclusiv zişilor “oameni de ştiinţă”).

Şi, tot aşa, putem explica un alt aspect care devine alt argument pentru afirmaţia noastră fundamentală (că Frecvenţa Schumann a Pământului este în creştere) : MODIFICAREA RATEI DE ATENUARE RADIO-ACTIVĂ A ELEMENTELOR.

Astfel, încă din 2011, s-a observat în laboratoare de pe tot globul că rata de atenuare radioactivă a elementelor, considerată constantă şi “piatră fundamentală a fizicii moderne”, nu mai este constantă !

Deşi ştiinţa “oficială” ştia din anii trecuţi că Rata de descompunere radioactivă a C14 era o constantă cu perioada de înjumătăţire de 5.730 de ani,  cu care se putea determina vârsta fosilelor şi artefactelor arheologice, acum, această “constantă” a început să se micşoreze – adică,descompunerea (atenuarea radioactivă) se face mai repede !

Din nou, aplicând noua valoare a frecvenţei Schumann în “formula” noastră, aspectul cu scurtarea ratei de descompunere radioactivă a C14 capătă sens şi chiar logică : prin creşterea frecvenţei din formulă se produce şi scurtarea perioadei (Timpul/Ciclul) de înjumătăţire a Carbonului radioactiv C14.

În acest fel fizica devine accesibilă şi de înţeles pentru oricine, prin cunoaşterea unor elementare Realităţi ale Spaţiului şi Timpului în care trăim, iar în acest caz ajungem la adevărata realitate, cea META-Fizică…

Astfel, acest elementar adevăr (meta)fizic – al creşterii Frecvenţei de Rezonanţă Schumann a Pământului – reprezintă o manifestare în universul 3D a ceea ce se petrece în celelalte dimensiuni, la alt nivel : creşterea nivelului de conştiinţă, evidenţiată prin „înălţarea în densitate” este însoţită nu doar de o accelarare a oscilaţiilor pentru dimensiunile “inferioare” (în dimensiunile “superioare” nu mai avem energie polarizată cu particule care să oscileze, ci o formă de energie, să-i spunem, „pulsatorie”) ci de o EXPANSIUNE a acesteia din centrul fiinţei respective.

Însă, pentru universul 3D (pe pământ), acest fenomen este destul de bine aproximat prin această simplă ecuaţie, care ne spune la modul direct că, cu cât se acelerează energia electromagnetică în care noi trăim, cu atât se reduce perioada (sau ciclul, adică Timpul) de oscilaţie a acestor particule. Acest lucru este valabil oricăror structuri din planul fizic, se aplică chiar şi sistemelor macroscopice.

Micşorarea perioadei de deplasare circulară a unor particule în jurul unui centru (electronii în jurul nucleului) se datorează accelerării mişcării acelor particule. Astfel,electronii de pe orbite se vor mişca cu viteze mai mari pe aceleaşi vechi orbite într-un timp tot mai scurt şi generând, astfel, ritmuri tot mai rapide pentru sistemul în care funcţionează(corpul fizic al fiinţelor vii).  Acest aspect explică transformările reale din corpul fizic, în curs de a deveni Corp Christalin de Lumină datorită trecerii pe o frecvență superioară de vibrație.

Dacă presupunem că ajungem în dimensiunea a 4-a, atunci vom manifesta aspecte specifice acestui tărâm, legate de zonele astrale şi mentale, care nu au legătură directă cu lumea fizică 3D. Acolo, într-adevăr, timpul are alte semnificaţii, ieşind din linearitate şi redevenind ceea ce este în realitate : o ENERGIE RITMICĂ, ale cărei bucle pot fi alungite sau scurtate după dorinţe, cu o tot mai mare dexteritate pe măsură ce înaintăm prin dimensiuni.

Însă, în universul 3D, acest lucru este „anormal”. De aceea noi vom continua să folosim şi dimensiunea a 3-a (împreună cu toate celelalte), doar că vom fi situaţi, prin frecvenţa de vibraţie dominantă, la un nivel de conştiinţă de densitatea a 4-a.

În ultima parte a acestor postări despre Frecvenţa de Rezonanţă a Mamei Pământ, să revenim acum la ideea că acest „ECOU” măsurat ca şi frecvenţa Schumann este, până la urmă, doar un efect al unui proces mult mai intim şi fundamental al Pământului.

Acesta reprezintă însăşi frecvenţa bătăilor inimii Mamei Pământ, determinată de nucleul de cristal „lichid” din mijlocul Pământului.

Această frecvenţă fundamentală a centrului (inimii) planetei noastre reprezintă cu adevărat un parametru esenţial. După cum omul are o inimă care îi bate de 75 de ori pe minut, aşa şi Pământul are o „Inimă”, care are o frecvenţă ce „bătea” (atunci când i-a fost măsurată, în anii 1950) de 7,83 ori pe secundă, ceea ce însemna cam 470 de cicli (oscilaţii) pe minut.

Ceea ce este menţionat, însă, în mai multe texte ezoterice, se referă la importanţa conexiunii frecvenţei inimii Pământului cu inima Soarelui, cel în jurul căruia se mişcă Pământul, şi care, mai departe, este conectat cu inima Soarelui Superior (în cazul nostru, Soarele Alcyone).

Mai departe, acesta se află în conexiune directă cu Inima Centrului Galactic, adică Inima Marelui Soare Central al Galaxiei Calea Lactee (care este conectată cu Gaura Neagră de care se vorbeşte atâta în ultimul timp).

Iar povestea nu se opreşte nici aici : mai departe există conexiuni cu nucleul clusterului local de galaxii, alcătuit din vreo 33 de galaxii, dintre care primele două sunt Andromeda şi galaxia noastră.

Apoi, urmează Marele Cluster Galactic (aglomerare de roiuri de galaxii) din zona Constelaţiei Fecioarei, cu centrul corespunzător şi, dacă nu mai sunt alte staţii intermediare de care aparţinem, ultimul nivel este însuşi Marele Soare Central al Universului – Sediul central al Dumnezeului acestui Univers.

Toate aceste conexiuni, de la inima Soarelui Central Universal (Divin) şi până la Inima planetei Pământ pot fi văzute ca şi păpuşile acelea ruseşti Matrioşka : păpuşă în păpuşă, cutie în cutie. Chiar dacă ultima cutie este mult mai mică decât prima, forma şi proporţiile se păstrează. Acesta este PRINCIPIUL HOLOGRAFIC cu aplicaţie directă în FORMA FRACTALILOR.

Asemenea, frecvenţa bătăilor inimii Pământului nu sunt identice cu cele ale Soarelui Central al Universului, însă sunt structurate pe un anumit tipar care se repetă armonic şi se regăseşte în oricare dintre nucleele centrale ale stelelor de care am amintit, până la nivelul Pământului.

Dacă povestea s-ar opri aici, ar fi doar „interesant”. Însă, ea devine de-a dreptul fascinantă dacă ne (re)amintim că Inima Pământului este legată cu inima oricărei fiinţei vii de la suprafaţa Sa.

Drept urmare, există o rezonanţă specifică între Inima Mamei Pământ şi Inima oricărei fiinţe vii de pe suprafaţa acestui minunat FONDATOR (Mama Pământ), astfel că orice schimbare în frecvenţele transmise de „trans-formatorul” (nucleul) Pământului se regăseşte, modulată (modelată) proporţional şi în fiecare inimă a oricărei vietăţi de pe Pământ.

TABELUL de mai jos evidenţiază evoluţia valorilor frecvenţei fundamentale de rezonanţă Schumann a Planetei, de la începutul anului 2011 şi până în prezentul lui mai 2014 (ajunsă acum la 14,4 Hz) :

Nr. crt. Data măsurătorii Frecvenţa de rezonanţă Schumann (Hz)
01 4 apr. 2011 12,7
02 7 iun. 2011 12,9
03 5 sept. 2011 13,1
04 19 sept. 2011 13,3
05 24 decembrie 2011 13,35
06 31 mart. 2012 13,6
07 11 mai 2012 13,7
08 28 iul. 2012 13,8
09 5 oct. 2012 13,9
10 14 nov. 2012 14,0
11 12 dec. 2012 14,0
12 22 decembrie 2012 14,0
13 9 ian. 2013 14,1
14 8 mai 2013 14,2
15 31 iul. 2013 14,3
16 7 febr. 2014 14,3
17 24 apr. 2014 14,4
18 16 mai 2014 14,4

Acest tabel vă oferă imaginea unei veritabile EKG a inimii Fiinţei Divine din voi.

 

Chiar dacă nu înţelegeţi prea multe din dinamica acestor valori fundamentale de frecvenţe,ascultaţi-le CÂNTECUL INIMII. Apoi Simţiţi-le… S-ar putea să primiţi o mare Surpriză (rezonantă)…  Ca sugestie : „Scoateţi din priză” holograma grijilor şi fricilor de orice fel ; va dispărea ca imaginea din televizorul căruia „i-a căzut curentul”. Este chiar Simplu.

Iată un alt aspect interesant legat de modificarea frecvenţelor Schumann ale Pământului. Pentru asta, priviți pe scurt fecvenţele corespunzătoare undelor cerebrale emise de creier, de la undele Alfa la cele Delta :

– Gamma : 40-70 Hz. (cicli pe secundă)

– Beta : 12-30 Hz.

– Alfa : 8-12 Hz.

– Theta : 4-8 Hz.

– Delta : 0,5-4 Hz.

De aici se poate trage o concluzie foarte interesantă : dacă mii de ani, frecvenţa de rezonanţă a Pământului s-a situat în banda de frecvenţe a creierului corespunzătoare graniţei dintre undele alfa – theta (de aceea se cerea la meditaţii „să intrăm în starea alfa” şi era atât de mult la modă „vindecarea theta„),acum, Frecvenţa Schumann corespunde frecvenţei undelor Beta, cele care ţin de „starea de veghe”, cea normală, conştientă !

Iată cum toate sistemele de valori, inclusiv cele care ţin de „domeniul spiritualităţii”, încep „să fie date peste cap” (normal, „peste cap” direct către Inimă!) : meditaţiile pentru „intrare în starea alfa”, ca şi „vindecările tetha„, repetate şi prelungite, reuşesc pur şi simplu să te scoată din rezonanţă cu Inima Mamei Pământ (te „duc” sub 12 Hz), în timp ce Acum, în prezentul lui 2014 , „starea de veghe” sau normalitatea de a fi „treaz” sau „conştient” te ridică în banda de frecvenţe a undelor cerebrale ce te pun în rezonanţă cu frecvenţele Schumann de 14,4 Hz ale prezentului.

Şi, pentru că am observat variaţii majore ale valorilor Luminii pe Pământ din februarie până în aprilie 2014 (de peste 4%! – ceea ce este enorm pentru întregul Pământ), ca urmare a trecerii noastre prin „fereastra cosmică temporală” a intervalului 15-29 aprilie, cu maxim-ul în 22-23 aprilie („Marea Cruce Cosmică în semne cardinale”) – este posibil ca unele din aceste valori să fi suferit o mică modificare (creştere), însă probabil că nu mai mult de 0,1 D.

De aceea, eu cred că aceste informaţii pot ajuta, uneori decisiv, la micile „Salturi Cuantice în Conştiinţă” de fiecare zi, pentru cei pregătiţi şi dornici de Ascensiune.

Chiar şi o singură Fiinţă dacă este „atinsă” în acest fel, considerăm că „misiunea” noastră îşi împlineşte rostul !

Sursa: http://noul-univers-christalin.blogspot.ro/2014/05/despre-frecventa-de-rezonanta-schumann.html

Comentariile nu sunt permise.