Dacii și ”voievodul lupilor”

Tradiţional, Teclele, Teclele Berbecilor. Sărbători de toamnă foarte vechi, din neolitic, destinate „înfrăţirii cu lupii”. Definitiv, sărbători ale dacilor, probabil preluate de la agatârşi şi cabiri!

„Încep sărbătorile de toamnă consacrate lupilor” (Antoaneta Olteanu, CPR, 2001, pagina 416.)

Tradiţia orală, folclorul, spune că până prin secolul XIX exista la români, în unele sate, un „voievod al lupilor”. Desenele de epocă îl arată îmbrăcat în alb şi cu o căciulă arătoasă, specifică. Seamănă până la identificare cu un „tarabostes”, cu un nobil dac. „Bărbaţii tari”, cei care se trăgeau din lupi.  Numai voievodul lupilor ştia cuvintele, formula, care îi făcea pe lupi să asculte şi să nu mai atace animalele oamenilor. Pentru că lupii nu atacau pe daci şi pe urmaşii lor atâta timp cât erau din aceiaşi rasă, miroseau la fel ca strămoşii. Erau „fraţi”!

Pe 24 septembrie, la câteva zile de la echinocţiu, voievodul lupilor pleca singur, cu „daruri” pentru lupi. De obicei, un stârv de berbec, de unde Teclele Berbecilor. Se întâlnea cu haita, oferea darul şi „vorbea” cu şeful haitei, cu lupul alfa. Niciodată voievodul nu a fost atacat de lupi şi niciodată haita nu a rupt legământul. Sigur, atacau lupii turme şi cirezi, dar nu din satul voievodului.

Sursa: http://www.evz.ro/

O altă poveste veche de numai 100 de ani, spune că pe coama unui munte, departe de sat locuia un om cu 30 de oi. Cobora în sat după mâncare o dată la 6 luni. Oamenii care au ajuns pe înălțimile muntelui și au trecut pe la el să ceară apă de băut, povestesc că avea staulul de oi înconjurat numai de un fir de lănă tors de el și lupii niciodată nu treceau dincolo de firul de lână și nici nu se apropiau. Cineva care l-a întrebat cum este cu firul de lână, a povestit în sat că bătrânul a tors lâna în cadrul unui ritual pe care l-a ținut în noaptea celebrării Zilei Lupilor. Omul acela era cunoscut în satul lui ca fiind un ”voievod al lupilor”. Un om cu putere magică de comunicare non-verbală cu lupii. La sfârșitul toamnei pleca să caute lupii pentru a le da ofrande de prietenie, pe care aceștia le primeau. Satul de care aparținea el nu a fost niciodată atacat de lupi, spre deosebire de satele vecine care sufereau pagube.

Lupii sunt animale cu simțuri foarte fine. Nu se poate apropia de ei nici un om. Sunt oameni-vânători de o viață, care povestesc că nu au văzut niciodată un lup și că e foarte greu să vezi un lup pentru că sunt sfioși și nu se apropie, au simțuri extrem de fine și sunt foarte tăcuți și distanți. Cu toate acestea ”voievodul lupilor” îi căuta, iar ei ei îl simțeau și veneau la întâlnire pentru a primi darurile.

 

Comentariile nu sunt permise.