Sufletul-Copil-Esență sau Sinele Primar

 

 

Citate și puncte de vedere preluate din

Călătoria sacră a luptătorului pașnic, autor Dan Millman

 

  • ”Cele trei aspecte ale Sinelui sunt mai mult decât un concept. Sunt tot atât de reale precum pământul, copacii, soarele și marea… Cele trei aspecte ale Sinelui: Sinele Primar, Sinele conștient și Sinele Superior, fac parte dintr-o învățătură secretă. Sectretul nu a fost niciodată ascuns cu adevărat, dar numai foarte puțini oameni au fost interesați să îl cunoască, și dintre aceștia și mai puțini au avut cu adevărat ochi ca să îl vadă. (pg.69)
  • ”Fiind conștient acum de existența celor trei aspecte ale Sinelui, nu mai puteam să mă prefac că părțile mele formau ”împreună” o singură ființă. Eram divizat lăuntric, pendulănd între nevoile copilărești ale Sinelui Primar și detașarea rece a Sinelui Conștient, ambele lipsite de contactul cu Sinele Superior.” (pg.79) ; este necesară colaborarea tuturor celor 3 sine, astfel încât împreună să formeze o singură ființă.

 

Citate care cuprind descrierea Sinelui Primar

  • ”Sinele Primar apăru sub forma unui copil…Era timid și nu spunea nimica. Într-o fracțiune de secundă, conștiința mea a fuzionat cu cea a copilului. Am văzut viața prin ochii lui și am experimentat emoțiile sale. Ființa mea a fost invadată de miliarde de imagini ale unor furtuni trecute și impresii,.., la care aveam acces prin conștiința copilului. Ceea ce nu percepeam prin claritatea logicii Sinelui Conștient, improvizam cu ajutorul instinctelor primare. Câmpul emoțiilor mele era foarte larg, iar acestea se manifestau amplificat. Mă simțeam puternic motivat de impulsul supraviețuirii… Lumea mea interioară era brută, nerafinată de cultură, reguli sau logică. În sălbăticia și concretețea cărnii mă simțeam energie pură în mișcare, strâns legat de lumea naturii, în deplină armonie cu corpul meu fizic, căruia îi decodam cu ușurință toate impulsurile și sentimentele. Distingeam numai sentimente bune și sentimente rele. De pildă, în acel moment, simțeam o nevoie puternică să fiu ghidat, să găsesc pe cineva care să interpreteze realitatea pentru mine, care să-mi ofere siguranță și direcție. Aveam nevoie de Sinele Conștient.” (pg.77)
  • ”Chiar în acel moment furtuna s-a oprit și copilul a ieșit afară să se joace…” (pg.77)
  • ” Atunci conștiința mea se trezi ca după un vis, sub presiunea nevoii stringente, copleșitoare de a simți din nou pădurea, de a experimenta energiile crescânde ale vieții. M-am eliberat din interiorul Sinelui Conștient.” (pg.78)
  • ”Apreciam inocența copilărească și înțelepciunea instinctivă, corporală, a Sinelui Primar…” (pg.78)
  • ”Conștiința mea se refugie din nou în cea a Sinelui Primar. Tot ce îmi doream acum era să mă joc, dar și să mă simt bine, puternic, în siguranță.” (pg.79)
  • ”Sinele Primar este strâns legat de lumea naturală. Fiecare iarbă sau plantă conține mesaje și energii specifice pe care Sinele Primar le poate descifra. La fel, fiecare culoare, aromă sau sunet. Sau mișcări armonioase, dans.” (pg.97)
  • ”În anii din urmă mintea mea a înăbușit sentimentele (senzațiile Sinelui Primar), le-a ignorat constant și le-a depreciat. Sub aparența că asta îmi servea ca să conștientizez suferința și emoțiile violente cu care mă confruntam, Sinele Conștient a menținut un control riguros asupra sentimentelor Sinelui Primar pe care le-a vârât sub preș…” (pg.79)
  • ”Înțelegeam acum că simptomele fizice pe care le avusesem în ultimul timp –infecții, junghiuri, dureri-erau țipetele prin care Sinele Primar cerea să fie băgat în seamă, asemeni unui copil. Voia să vin înăuntru și să experimentez cu el sentimentele care existau acolo. Brusc am înțeles ce vrea să zică aforismul: organele plâng cu lacrimile pe care ochii refuză să le verse. Și tot atunci îmi veniră în minte cuvintele lui Wilhem Reich: emoțiile neexprimate se adună în mușchii corpului. ” (pg.80)
  • „Disconfortul este modul prin care Sinele primar ne atrage atenția că undeva greșim…nu aș recomanda ca disconfortul să devină un obicei. Este adevărat că durerea poate juca rolul ceasului deșteptător, totuși este penultimul resort al Sinelui Primar. Înainte să recurgă la asemenea mesaje brutale, el folosește alte mijloace mai blânde-intuiții și vise- pe care de regulă oamenii le ignoră. -Și care este ultimul resort al Sinelui Primar? –Moartea, spuse ea. Aceasta intervine într-o formă sau alta, în cazul celor foarte mulți care nu sunt capabili sau nu vor să asculte. Sinele Primar, ca și copii, este foarte loial și nu se lasă ușor îndepărtat. Poate suporta multe abuzuri. Dar și când se satură…” (pg.96)
  • ”-Dacă Sinele Primar este cel care răspunde de corpul fizic, înseamnă că el poate cauza sau vindeca toate bolile, așa-i? –În limitele anumitor circumstanțe și dacă destinul îi permite, da. Medicina reprezintă un mod de a ajuta Sinele Primar, este un dar al lumii naturale. ” (pg.96)
  • ”Sinele tău Conștient s-a retras și mi-a permis să lucrez direct cu Sinele Primar, subconștientul, care răspunde de vindecarea corpului fizic. ” Acest lucru a permis vindecarea mai rapidă a corpului fizic. (pg.74)
  • ”Vindecarea a rămas un mare mister, chiar și pentru medicina zilelor noastre. Dar pe măsură ce stabilim un contact tot mai strâns cu Sinele nostru Primar și acționăm prin intermediul forțelor subtile, este posibil să vedem tot mai multe ”miracole„ ” (pg.97)
  • ”-Medicii au tendința să se raporteze la Sinele Conștient, nu-i așa? Apelează mai degrabă la mintea lor rațională decât la intuiție. –Problema nu se pune dacă avem încredere în Sinele Primar sau Conștient. Trebuie să avem încredere în ambii, în fiecare la momentul potrivit. Ca să-ți dau un exemplu, este important să ai încredere în Sinele Primar ca să îți vindece o tăietură, dar Sinele Conștient îți va aminti totodată să folosești un bandaj. Dacă cineva mâncă în exces mâncare nesănătoasă, va fuma, va consuma mult alcool sau va folosi droguri, dacă se va epuiza sau își va înnăbuși emoțiile, îi va îngreuna foarte mult Sinelui Primar sarcina de a menține un sistem imunitar puternic. Uneori acesta nu poate vindeca fără ajutorul Sinelui Conștient; poate doar să transmită corpului semnale dureroase ca să-i atragă atenția. Rugăciunea, de asemenea, poate să nu fie suficientă; trebuie acționat prin toate mijloacele pentru a ajuta Sinele Primar.” (pg.97)

 

CONCLUZII

  • A fi ”gol de esență”apare la toți în cursul vieții, în momentul în care suntem presați și aruncați într-un conflict interior pentru a renunța la ceea ce suntem cu adevărat, pentru a renunța la a fi Sinele Copil și a deveni ceea ce ”cere” viața sau mediul în care trăim și care ne presează să ne adaptăm, un Sine Conștient riguros cu un ego luat mult în serios.
  • Se pare că esența noastră adevărată, este un Suflet de Copil și este prezent în noi indiferent de vârstă, iar pentru a deveni altceva (oameni maturi, cu imagine de jobb, sau cu valoare de jobb, sau orice altă imagine sau valoare de ceva în societate), acel altceva este în contradicție cu Sufletul –Copil-Esență și pentru a se instala trebuie să îl îndepărteze.
  • De exemplu la terminarea facultății și trecerea la jobb serios, te simti presat să te transformi în ceva ce nu îți place, în ce vezi că s-au transformat ceilalți angajați: oameni posaci, plictisiți, cu rutina jobului zilnic pe care îl fac ca niște roboței. Mai este a3a situație în care trebuie să te transformi pe placul șefului, spre propria mândrie și satisfacție. (prima sufletul de copil din-nainte de terminarea facultății, a2a ”luata in serios” din maturizare proprie, a3a în ce vrea seful și îmi aduce satisfacție). Dintre toate aceste situații, tânjesti de fapt să ai un jobb în care să te simți bine și întreg cu Sufletul tău copil-esență. Un jobb cu mediu plăcut și armonios, cu oameni veseli, frumoși și creativi, cu oameni fără pretenții de șefi sau putere asupra altora, un jobb în care să te pierzi din plăcerea de suflet făcând ceea ce îți place. Acest mediu va trebui să îl creezi tu prin a fi altfel interior decât ceea ce nu îți place la oamenii ”serioși” și prin a înțelege ce ți se întâmplă în interior.
  • Am făcut în viață compromisuri și am îndepărtat supărându-ne pe Sufletul-Copil-Esență, deoarece nu am știut cum să facem sau ce facem ca să ieșim dintr-o situație presantă și atunci am acționat din supărare, furie sau ură pentru a se termina cumva. Am fost făcuți de rușine de Sufletul-Copil-Esență care nu s-a descurcat sau a fost prea timid, împiedicat, rușinos, neîndemânatic, etc. Ne-am enervat pe el, am fost dezamagiți și l-am alungat rămânând în suflet cu un gol imens și o tristețe adâncă în ochii; este tristețea care se vede în ochii copiilor atunci când trec din copilărie la ritmul de școală, când trec de la lipsa de griji a copilăriei la problemele adolescenței și transformărilor hormonale, când trec la liceu și sunt presați să devină modele de oameni ”luați în serios” pentru a fi demni de luat în serios. După liceu suntem presați cu gravitatea și densitatea problemelor facultății, a traiului departe de famile, învățând să ne purtăm de grijă pentru ”ziua de mâine”. Trecem prin experiența dragostei și a relațiilor sexuale, etc.
  • Treptat, în fiecare etapă de viață dispare Sufletul-Copil câte puțin pentru a-l înlocui cu bucăți noi adoptate a ceea ce ar trebui să fim pentru societate în acel moment, pentru a ne descurca. După facultate ne angajăm și împărțim același birou, aceeași treaptă cu oameni ursuzi, surpați emoțional sau cu sănătatea, într-un fel care nu ne era familiar a-i simti atât de aproape zilnic. Această stare ursuză, surpată, se ia treptat și pe noi, uitând de Sufletul-Copil. Apelăm la concedii cât mai multe în disperarea de a regăsi ceva pierdut, de a trezi ceva uitat și neclar: bucuria plină de viață a Sufletului-Copil-Esență.
  • Am făcut compromisuri când am văzut că Sufletul-Copil este slab, că nu se descurcă cu situațiile noi de viață și atunci l-am lovit și l-am dat la o parte. Se pare că există o forță în noi care poate să lovească sau să dea la o parte, o forță care ne aparține și acționează la propria voină, o forță care nu trebuie folosită împotriva noastră ci în spijinul nostru. Nu trebuie folosită pentru a îndepărta Sufletul-Copil ci pentru a-i da putere și a-l ajuta să rămână copil în esența lui.

 

  • Primul lucru important de făcut, este să înțelegem și să vedem această lipsă a Sufletului-Copil-Esență din momentul ACUM al Sufletului. Este necesar să îl readucem înapoi, să îl chemăm, să îl încurajăm să revină, să îl convingem folosind energia de iubire blajină-învăluitoare, maternă-divină, care este ”medicament” de vindecare și înțelegere de esență de Suflet. Apoi să plonjăm în el. Să ne identificăm cu Sufletul-Copil-Esență. După atâția ani de înstrăinare, este momentul să îl aducem înapoi.
  • Trebuie să îl iertăm că a fost prea slab în trecut, să ne cerem iertare și să îl chemăm înapoi la noi ca să ne regăsim, ca să ne reîntregim.

 

  • Al doilea lucru important care este necesar să fie făcut după readucerea înapoi a Sufletului-Copil-Esență, este să ne revendicăm puterea personală acumulată prin experiențele de viață de până acum. Îndemânarea acumulată de a face lucrurile, de a ne descurca foarte bine, a fost folosită până acum de către ego-ul care ne-a manipulat prin diverse emoții negative, iar acum această putere este necesar să fie redată Sufletului-Copil-Esență pentru a ne întregi, pentru a deveni un suflet de copil cu putere personală, îndemânare, și încredere în puterea personală. Adică un Suflet-Copil cu putere ”de adult”.
  • Când am fost copii nu am avut acumulată putere personală, am dat Copilul din noi la o parte pentru a-l aduce să facă treaba ego-ul ca imitație de adult. Acel ego a reușit să se descurce acumulând putere personală pentru Sinele nostru, dar această putere nu ne aparține cu adevărat decât parțial avem acces la ea, deoarece este gestionată de către ego prin diverse emoții, anxietăți, stressuri, supărări, ură, răzbunare, victimizare, culpabilizare, etc. Toate aceste acumulări compromit încrederea Sinelui în puterea personală. Toate aceste emoții sunt pura manifestare a ego-ului fără legătură cu Sinele esență sau cu acumularea de putere personală care aparține și s-a acumulat în Sinele esență.

 

  • Al treilea lucru de făcut: ”repararea” sectoarelor afectate de îndepărtarea Sufletului-Copil-Esență, prin introducerea în aceste sectoare a sufletului de copil, a unui nou comportament ”împrospătat”.
  • Acum, este necesar să ne manifestăm puterea personală și voința având alături sau în noi, Sufletul-Copil-Esență. Pur și simplu învățăm în viață Puterea și o punem alături de Sufletul-Copil, în fiecare sector de viață. Putem chiar să facem lucrurile puțin în joacă ca și un copil, fiind pe deplin responsabili și fără a exagera în a ne ”prosti„ (contează bucuria de copil care se revarsă din suflet, nu ”prosteala”). Să facem acțiuni inverse modului cu care eram obișnuiți ca să încurajăm venirea înapoi a Sufletului-Copil-Esență: să dansăm pe stradă, să cântăm, să mergem pe stradă săltând, jucându-ne cu crengile copacilor, vorbind cu cățeii sau florile, sau întrebând Soarele de ce arde așa tare azi?

 

Clarificări finale: Ce este Sufletul-Copil-Esență?

 

  • Sufletul-Copil din fiecare dintre noi, este parte din esența Sinelui nostru.
  • Sinele Esență Copil sau Sinele Primar, este o reamintire din această viață a ceea ce suntem ca esență, a ceea ce trebuie să fim ca atitudine interioară. Este un exemplu de seninătate și iubire necondiționată la care este necesar să revenim pentru a ne purifica, pentru a ne vindeca și a râde.
  • El ne reamintește cine suntem comparativ cu crusta groasă de acumulări de frici și emoții negative, de experiențe neplăcute și conflicte interioare, acumulări realizate din perioada de creștere și maturizare la adultul care suntem în prezent.
  • Sinele Esență Copil este lumina din interiorul crustei groase de acumulări care îl închide ca într-o cochilie, care ne strânge neplăcut…
  • Sinele Esență Copil este lumina care tânjește să iasă afară din cușcă, din cochilie. Este Sufletul care tânjește să fie eliberat de condiționările: fricilor, stărilor neplăcute, îngrijorărilor că nu iese bine ceva sau că am greșit ceva, tensiunilor, furiilor autodistructive și pline de energia urii, etc.
  • Sinele Copil comunică cu noi prin senzații emoțional-energetice, prin intuiție interioară, acea voce din noi care ne ghidează spunându-ne ce e bine sau ce este rău pentru noi. Comunică cu noi prin stare sufletească de candoare și inocență (nu naivitate!), prin simplitate sufletească, bucurie de joacă în suflet, libertate de a fi copil în suflet.
  • De ce să alegem să ne manifestăm cu Sufletul-Copil-Esență? Deoarece ne simțim foarte bine, liberi să ne ”jucăm”, eliberați de reguli, liberi să simțim energia naturii și să ne umplem cu ea, deoarece ne simțim vindecați, întorși la sursă, acasă și plini de bucurie gata să ”explodeze” sufletul…
  • Zâmbetul de copil este zâmbetul care ”vede lumina divină”…

 

 

 

Comentariile nu sunt permise.