Sinele Superior sau Corpul de Lumină

 

  • De ce trăim cu Sufletul condiționat? Suntem atrași obsesiv în interiorul crustei de acumulări făcute cu mintea și emoțiile trăite, producând noi acumulări. Acumulările nou făcute au o putere de atracție sau prindere a atenției noastre mai ”proaspătă” și mult mai intensă decât cele vechi. O dată prinși în crusta acumulărilor intrăm în proiecții mentale care se succed la fel cum se mișcă atenția noastră prin interiorul crustei.

 

  • O dată cu înaintarea în vârstă, grosimea crustei de acumulări, crește. Totuși există situații în care ne iluminăm și realizăm înțelegerea profund spirituală a unei acumulări de stări neplăcute interioare. Îi înțelegem inutilitatea, lipsa de adevăr, iluzia de a însemna ceva când în realitate nu înseamnă nimic. Și atunci, sub impactul acestei înțelegeri superioare (ca vibrație), acumularea emoției negative este forțată să se destrame și să se descarce din crustă. Vibrația energetică a acumulărilor din crustă este de joasă frecvență, comparativ cu înțelegerea superioară care este de frecvență rafinată întotdeauna și nu este compatibilă cu a se materializa (de aceea pare că se materializează emoțiile de frecvență joasă, în timp ce frecvența înaltă disipă materialitatea frecvenței joase).

 

  • Acest lucru înseamnă că, cu cât stăm sau cu cât mai mult permitem să vibreze în noi frecvențe mai rafinate, cu atât apare posibilitatea apariției unor înțelegeri superioare a situațiilor de viață, a problemelor personale, a trăirilor neplăcute, etc., determinând implicit descărcarea lor parțială sau completă.

 

  • Descărcarea lor este parțială dacă încă ne agățăm să credem că este o mare dramă acea acumulare, încă nu suntem complet convinși că nu înseamnă nimic acea acumulare, că este o iluzie. Cu toate acestea, după această descărcare parțială, manifestarea ei este mai slabă și mai rară, urmând ca după o vreme să vină o nouă șansă de înțelegere rafinat-superioară, ocazie în care putem să ne eliberăm de ea.

 

  • Fiecare eliberare de o emoție negativă este o renunțare la un tip de proiecții mentale, sau șablon de proiecții mentale mai complex, proiecții utilizate din obișnuință, repetitiv și de mult timp (chiar dacă sunt neplăcute ca fricile sau traumele). Fiecare eliberare aduce ușurare, rafinarea vibraței și lumină.

 

  • Ca să grăbim puțin procesul de descărcare este foarte util să ne cunoaștem și să ne studiem proiecțiile holografice mentale, proiecții de emoții negative, apoi să facem efort de înțelegere superioară pentru a opri manifestarea proiecției și a-i obține chiar descărcarea.

 

  • În acest fel trecem pe o frecvență superioară de vibrație și înțelegere, ceea ce permite vederea și înțelegerea mai multor proiecții mentale și eliberarea din încorsetarea lor. Eliberarea și descărcarea proiecțiilor care devin absurde și inutile, aduce instantaneu vibrație superioară și lumină în minte și în suflet.

 

  • ”Pur și simplu, întoarce-ți atenția de la chestiile minții. Dă-i drumul minții, las-o chiar acolo, n-o mai duce. S-a terminat, gata. Mergi mai departe. Nu din frică. De fapt este un răspuns natural al conștiinței (după ce lași mintea), să mergi mai departe. Conștiința nu păstrează impresii. Nu vrea și nici nu are nevoie să scrie o autobiografie. Doar mintea vrea asta. Mintea înseamnă identitate. Fără identitate, nu există minte psihologică.” Mooji, 2016

 

 

SCHIMBAREA NIVELULUI DE CONȘTIINȚĂ

 

  • Ce înseamnă schimbarea nivelului de conștiință? Conștiința este diferită de minte. Ea alunecă precum un balon de săpun și se stabilizează curioasă asupra a ceva pentru a fi conștientă de ceva, pentru a simți, a cunoaște. Acolo unde se stabilizează conștiința, apare apoi mintea și începe să lucreze cu gânduri și dialog interior, cu crearea de proiecții mentale.

 

  • Pune-ți cinstit întrebarea: Ce alege conștiința ta? Să fie în contact afectiv (situată pe nivelul 4, Anahata) cu tot ceea ce percepe, cu tot ceea ce ne înconjoară? Sau să fie adâncită în preocupările zilnice ale nivelelor înferioare, nivelul 1 (Muladhara), 2 (Svadhisthana) sau 3 (Manipura)? Adică să fie adâncită în nevoia de supraviețuire (nivel 1), sau în nevoia de reproducere și relaționare socială (nivel 2), sau în nevoia de competiție, control și acumularea de putere asupra altora (nivel 3).

 

  • Această întrebare este de regulă sărită, nimeni nu ne atrage atenția să ne întrebăm ce dorim. Ne este sărit liberul-arbitru, sau posibilitatea de a alege la voință. Cercetează cu atenție această întrebare și vezi ce predomină în sfera minții tale. Fii conștient de ceea ce prodomină în sfera minții tale! Retrage-ți apoi mintea și vei elibera fixarea atenției de pe acel nivel. Conștiința devenită liberă poate fi fixată la comandă de voință pe nivelul 4, Anahata, apoi mai sus în Corpul de Lumină.

 

  • În Bhagavad Gita, Cartea 15, Sutra 5, se spune: ”Armonia (Sattva), mobilitatea (Rajas), inerția (Tamas), sunt calitățile manifestării și ele te leagă repede, o tu cel cu brațele puternice (Arjuna), indestructibilul locuitor al corpului (Atman).” Toate aceste calități ale manifestării, în ființa umană sunt provocate de către minte și ea face să predomine uneori o calitate și alte ori alta. Capul este centrul calităților Sattva-ice (dau armonia), care crează discriminarea. Trunchiul este centrul calităților Rajas-ice (dau mobilitate), care controlează pasiunile, emoțiile și acțiunile. Regiunea primilor doi centrii de forță (Muladhara și Swadhistana) este centrul calităților Tamas-ice (dau inerție), care controlează plăcerile grosiere până la animalice (plăcerea de a mânca, bea, plăcerea sexuală necontrolată,etc).

 

  • Preocuparea pentru primele 3 nivele este reflectată în ”oglinda” minții. Ce ai în minte? Ce gânduri ai, ce preocupări ai?

 

  • De la nivelul 4, Anahata, în sus, dispare preocuparea minții. Se plonjează din minte în suflet. Se renunță la minte. Este înlocuită preocuparea minții de simțirea cu sufletul, ”pipăirea” cu sufletul a tot ceea ce ne înconjoară.

 

  • Mintea și gândurile susțin preocupările pentru nivelele 1, 2 și 3. Dar de la nivelul 4, mintea dispare fiind înlocuită de simțirea cu sufletul.

 

  • Se activează de asemenea nivelul 5 (parțial sau mai intens), Vishuddha, lăsând liberă să ne ghideze intuiția.

 

  • Împreună, simțirea cu sufletul și simțurile subtile activate de suflet, împreună cu intuiția, vor fi activate pentru a înlocui cu succes funcțiile minții (cu gânduri, proiecții, emoții negative, dialog interior, raționalizare excesivă), așa cum eram obișnuiți să funcționăm pe primele 3 nivele. Sufletul și intuiția înlocuiesc acum mintea.

 

  • Când atingem nivelul 4, al inimii, ne devin accesibile într-o proporție mai mică sau mai mare nivelele superioare, superioare ca vibrație, conducându-ne în Corpul de Lumină.

 

  • Corpul de Lumină sau Sinele Superior este în afara, deasupra, manifestării 3D a lumii, este o trecere în planul de vibrație mult rafinat 5D care este complet diferit ca percepție.

 

  • ”Este foarte dificil să se definească în termeni mintali conștiința supra-mintală., care este nelimitată prin definiție și care se alfă în afara tuturor legilor și perspectivelor noastre tridimensionale. Poate cuvântul ne înșală; nu este vorba de un vârf al conștiinței umane, ci de o altă conștiință… Viziunea supra mintală, este o viziune globală. Spre deosebire de minte care decupează mici bucăți pe care le opune unele-altora, le leagă într-un singur fascicol, dar fascicolul său nu ajunge decât la un punct și vede totul prin propriul său punct de vedere; acesta ese unitar și universal prin excluderea celorlate unghiuri de vedere. Spre deosebire, supramintea vede nu numai întreaga lume a lucrurilor și a ființelor într-o viziune unică care leagă toate fasciculele fără a le opune ceva, dar vede simultan și punctul de vedere al fiecărui lucru, al fiecărei ființe, al fiecărei forțe. Este o rotunjime de vedere care nu ajunge la un punct central, ci la miliarde de puncte…Ființa supramintală nu vede lucrurile de la același nivel înconjurată de jungla faptelor și a fenomenelor prezente, ci de deasupra; nu din afară de după suprafețele lor, ci din lăuntru și din adevărul propriului lor centru. Nu putem înțelege nimic din supraminte dacă nu ne referim, în mod constant, la o altă dimensiune. Dar putem înțelege că este însăși viziunea Înțelepciunii, pentru că fiecare lucru, fiecare ființă, fiecare forță de aici de jos, tinde către un absolut. Dacă nu ar exista acest absolut în centrul fiecăruia dintre noi, ne-am prăbuși… ” (Sri Aurobindo sau aventura conștiinței, pg.216)

 

  • ”Supramintea nu opune un adevăr altui adevăr pentru a vedea care dintre ele rezistă și supraviețuiește, ci completează un adevăr cu un adevăr în lumina Adevărului față de care toate adevărurile nu sunt decât niște aspecte…” . Aceasta este o viziune din Sinele Superior. (Sri Aurobindo sau aventura conștiinței, pg.218)

 

  • ”Pentru simțul supramintal, nimic nu este cu adevărat ”terminat„, separat; în mod esențial este sentimentul că totul se află în fiecare lucru și că fiecare lucru se află în tot; nu mai există ziduri care limitează; este un simț oceanic și subtil în care fiecare cunoaștere senzorială particulară, fiecare senzație este ca un val sau ca o mișcare, sau ca o pudrare, sau ca o picătură care cu toate acestea este o concentrație a întregului ocean și inseparabilă de ocean…Este ca și cum ochiul poetului sau al artistului a înlocuit vederea banală, comună care nu vede nimic. Viziunea supramintală este precum un ochi deosebit de spiritualizat și de glorificat, ca și cum cu adevărat am participa la viziunea ”poetului divin suprem ” și ne-ar fi dată deplina viziune a adevărului Său și a intențiilor Sale în a Sa reprezentare a universului și a fiecărui lucru din univers. Este o intensitate fără limite care face din tot ceea ce vedem revelația unei glorii de calitate, de idee, de formă și de culoare. Însuși ochiul fizic pare să conțină un spirit și o conștiință care văd nu numai aspectul fizic al obiectului, ci și sufletul calității care este în el, vibrația de energie, lumina, forța, substanța spirituală din care este făcut…În același timp, există o schimbare subtilă și vedem într-un fel din a4a dimensiune, care se caracterizează printr-o anumită interioritate; vedem nu numai suprafețele și formele exterioare, dar și ceea ce vestește forma și se întinde în mod subtil în jurul ei. Obiectul material devine diferit de ceea ce vedem acum din el; nu mai este un obiect separat care se detașează pe un fond în mijlocul celorlalte lucruri din Natură, ci o parte indivizibilă a unității totale, ba chiar într-un fel subtil, o expresie a unității a tot ceea ce vedem. Și această unitate, este cea a identității Veșnicului, unitatea Spiritului. Căci, pentru viziunea supramintală, lumea materială, spațiul și obiectele materiale, încetează a mai fi materiale, în sensul în care sunt acum prin unica mărturie a organelor noastre fizice limitate; ele apar ca Spiritul însuși, și sunt văzute ca Spiritul însuși într-o formă a Lui însuși și într-o extindere conștientă…” (Sri Aurobindo sau aventura conștiinței, pg.219)

 

 

CITATE DESPE SINELE SUPERIOR SAU CORPUL DE LUMINĂ

 

  • ”Nu știam nimic despre Sinele Superior sau despre credință…Fără inspirația Sinelui Superior, viața lor (a Sinelui Copil și a Sinelui Conștient) era insipidă, incompletă și fără profunzime. ”(Călătoria sacră a luptătorului pașnic, Dan Millman, pg.78)

 

  • ”Am auzit glasul Sinelui Superior chemându-mă de undeva din adâncul pădurii și am simțit un dor intens de a fuziona cu el. Am recunoscut acel dor ca fiind un sentiment profund, pe care l-am nutrit mulți ani, poate întreaga viață. Pentru prima oară știam ce caut, spre ce mă cheamă acel dor.” (Călătoria sacră a luptătorului pașnic, Dan Millman, pg.78)

 

  • ”…am experimentat numai două aspecte ale Sinelui meu. Sinele Superior a dispărut? –Nu te-a părăsit Dan, a fost acolo tot timpul, dar tu reai prea preocupat cu Sinele Conștient sau Primar, așa că nu i-ai simțit iubirea și sprijinul.” (Călătoria sacră a luptătorului pașnic, Dan Millman, pg.80)

 

  • ”Nu vorbeam prea mult, dar râdeam des, căci de fiecare dată când priveam în jur pământul, soarele, copacii, lacurile și izvoarele, îmi dădeam seama că totul era una cu mine, că între noi nu exista nici o separație. În toți acești ani, Dan Millman se luptase să crească, să devină ”cineva”. A fost o biată iluzie încorsetată într-o minte trecătoare… Era imposibil pentru mine să descriu impactul acestui tip de cunoaștere. Pur și simplu mă trezisem. Așa s-a produs trezirea mea la realitate, eliberarea mea de orice semnificație sau căutare. La urma urmei, ce era de căutat? Toate acestea au devenit vii în mintea mea, o dată cu moartea prin care am trecut. Acesta este marele paradox extrem de amuzant. Toate căutările, toate realizările, toate idealurile, erau pe cât de plăcute, pe atât de inutile. Energia îmi scurtcircuita trupul. Plezneam de fericire și muream de râs. Era râsul unui om fericit fără nici un motiv. Am lăsat în urma mea pe munte orice reguli, orice morală, orice temeri. Nimeni și nimic nu mă mai putea controla. Ce pedeapsă m-ar mai fi putut face să mă simt amenințat? Deși nu mai aveam un cod de comportament, mă simțeam echilibrat și plin de iubire. Eram în sfârșit capabil de bunătate… Ce putere putea fi mai mare decât aceasta? Mi-am pierdut mintea și am căzut în împărăția inimii. Poarta s-a deschis în sfârșit, văzusem ce era de văzut. Calea putea să continue la nesfârșit, dar acum era perfect luminată…” (Calea luptătorului pașnic, Dan Millman, pg. 321)

 

Comentariile nu sunt permise.