Să NU încalci teritoriul altui suflet

Imagini pentru imagini suflet

Persoanele care au căderi psihice sau instabilitate emoțională, sunt sfătuite de către psiholog sau medic, să păstreze cadrul de viață în care se simt siguri pe ei, stabili emoțional și psihic. Să păstreze lucrurile sau locurile care sunt încărcate cu emoțiile pozitive trăite deoarece le reamintesc cum să fie din nou întregi, așa cum au mai fost în trecut. Chiar să ia reper perioadele de viață, lucrurile sau pozele când se simțeau cel mai în formă, pentru a se transpune sau reformata în acea formă emoțională și fizică (atitudinea interioară potrivită) pentru a se centra și întări.

După restablire, aceste lucruri trebuiesc  părăsite, date la o parte, pentru a putea merge mai departe și a crește într-un om nou și puternic în alt fel. Într-un fel nou, care include atât persoana veche cât și experiența căderii psihice sau emoționale, care constituie un plus de cunoaștere care întărește spiritul persoanei.

Lucrurile vechi trebuiesc părăsite deoarece nu putem fi niciodată un om vechi și puternic. Nu putem sta agățați de lucruri vechi care ne împotmolesc dezvoltarea. Dar putem fi o persoană cu vechi acumulări de cunoaștere și deschis experimentării, acumulării de noi cunoașteri. Legile universului împing lucrurile înainte, evolutiv, împing toate speciile de viață spre înaintare evolutivă. Niciodată nu împing înapoi. Ar fi contra naturii.

Toți oamenii trec prin aceste căderi, mai mult sau mai puțin adânci de-a lungul vieții. Toți știu despre ce este vorba și dau din cap spunând ”știu”, apoi se retrag nedorind să atingă o experiență neplăcută. Un om înțelept spune „știu” în sinea lui și zâmbește deoarece ceea ce știe el este cunoașterea binefăcătoare acumulată din acea experiență, cunoaștere care acum îi este prieten de nădejde și liant de susținere în evoluție sau chiar în supraviețuire.

Toate acumulările trăite de-a lungul vieții, reprezintă cunoaștere și acumulare de putere personală, perfect sinonime cu centrarea în tăria sufletului de a fi, de a exista. Fără putere personală, sufletul slăbește, se descentrează, implicit se dereglează sistemul fiziologic și psihic-emoțional.

Revenind la încălcarea teritoriului altui suflet, avem nevoie de răspunsul la întrebarea ”de ce?” , pentru a înțelege ce se întâmplă în planul subtil, nevăzut ochiului liber. Este vorba despre încălcarea teritoriului propriu sufletului de către oricine altcineva. De aici începe totul…

Din cauza comportamentului cu ego, oamenii au subtil un comportament invaziv și competitiv în contact cu orice altă persoană. Aici sunt incluse atât persoanele necunoscute cu care ajungem în contact ocazional, persoanele cu care ne petrecem des timpul, cât și persoanele dragi, apropiate nouă.

De ce facem subtil acest comportament?  Necesară întrebare! Deoarece avem un interes subtil.

Ce interes? Acela de acumulare de energie și putere energetică. Cei care cuceresc teritorii, cotropesc energia vitală a unui alt suflet pentru a se întări. Aici sunt cei care au plăcerea de a domina pe celălalt, au plăcerea puterii exercitate asupra celuilalt, fie prieten, soră, mamă, copil sau om necunoscut. Cei care respectă teritoriul celuilalt, se încarcă cu putere personală (personală!, nu extrapersonală, nu din afara persoanei proprii) din propria experiență de cunoaștere, din propria atitudine spirituală educată prin înțelepciune, cumpătare, bun simț. Educată prin însușirile luptătorului care presupun, stăpânire de sine, răbdare, disciplină, cunoșterea momentului potrivit pentru a acționa și accesarea voinței. Este singura încărcare de putere personală corectă față de oameni și univers, și singura permisă de către legile karmice care altfel declașează mecanisme de feed-back prin care toate acțiunile noastre greșite se reîntorc împotriva noastră sub formă de lecții karmice. Din acest punct de vedere, atunci când calci teritoriul sufletului altei persoane, legile karmice îți vor trimite ”pe cap” mai multe situații în care vei fi călcat în același fel sau chiar mai rău, pentru a te presa să asimilezi lecția. Acest lucru înseamnă că tot ce ți se întâmplă neplăcut azi, este răspunsul karmic la comportamentul tău abuziv de ieri.

Ce este teritoriul sufletului? Care este delimitarea lui? Teritoriul sufletului, este spațiul vital sufletului pentru a se simți în libertate, pentru a se simți în siguranță, pentru a se simți în puterea lui. Este un spațiu de intergritate energetică, de armonie și echilibru.

Ce mi se întâmplă mie când îmi este încălcat teritoriul ? Cum mă simt? Când îmi este încălcat teritoriul sufletului, mă simt presat, mă simt dezechilibrat, nesigur. Simt cine mă presează și în acest punct pot să mă retrag, să refuz încălcarea teritoriului deoarece mă slăbește, sau pot să o accept dacă am puterea să îi fac față nelăsându-mă dezechilibrat de presiune. Dacă reușesc să rezist presiunii, adaptându-mă, voi rezista și la alte presiuni care vor mai apărea, deoarece îmi întăresc puterea personală. Dar nu este necesar întotdeauna să rezistăm, și uneori sau de cele mai multe ori putem alege să ne retragem ca să nu fim presați. Alegem să rezistăm atunci când acea experiență ne este utilă, atunci când acea experiență ne aduce creștere spirituală. Nu există nici un alt motiv pentru a o accepta.

Cine este vinovat de încălcarea teritoriului sufletului?   Dacă plasăm sufletul pe o poziție universală și îl numim de exemplu Marele Suflet, atunci vom observa că față de Marele Suflet greșim amândoi. Greșește și cel care încalcă, dar în mod egal greșește și cel care este ”călcat”. Dar, vinovăția este inutilă. Vinovăția este o înfrângere acceptată. Deci nu sunt necesari vinovați pe acest teritoriu, sunt inutili deoarece vorbim despre rezolvarea acestei situații, nu despre a te lăsa răpus.

Când nu încălcăm teritoriul unui suflet? Nu încălcăm teritoriul sufletului altei persoane atunci când interacționăm cu bun simț, cu respect pentru acel suflet dar și pentru lucrurile lui. Adică cu respect față de lucrurile care îi dau stabilitate și îl mențin în putere, îl susțin energetic și funcțional în atitudinea înterioară potrivită. Când îi încalc teritoriul îi iau puterea!  Când mă bag peste el, mă bag în lucrurile lui, mă bag în viața lui, în intimitățile lui, în emoțiile sau sentimentele lui, în deciziile lui, etc., fără acceptul lui, atunci îi încalc teritoriul de suflet și îi iau puterea.

Așadar, se observă 2 situații: 1) încălcarea teritoriului sufletului fără voia noastră, ci prin presiune și cotropire, 2) încălcarea teritoriului sufletului cu voia noastră.

Cum mă comport atunci când permit eu, încălcarea teritoriului sufletului? Cum mă simt, ce mi se întâmplă subtil?  Poziția corectă de pe care putem accepta provocarea încălcării teritoriului sufletului, este de a rezista în păstrarea echilibrului interior, a puterii sufletului de a fi în plinătatea puterii personale. Doar în această poziție se păstrează integritatea vitală. Sunt conștient că eu permit și îmi asum acest lucru pentru că asumarea mă face complet responsabil, perfect conștient și funcțional în momentul realizării ei. Dacă permit încălcarea fără a face față, atunci accept acest lucru pentru că am slăbiciunea de a lăsa de la mine, de a mă lăsa călcat, nu am puterea de a-mi susține deciziile, nu am puterea să aleg ceea ce îmi face bine, las pe altcineva să decidă pentru mine deoacere îmi vrea ”binele”. Repetarea acestui comportament slăbește mult energia vitală a corpului (prima dată de pe meridianul rinichi, apoi și de pe alte meridiane aducând dezechilibru grav și boală), slăbește încrederea în propria persoană, ne creează dependență față de persoana cealaltă pentru a decide în continuare pentru noi, etc.

Care este atitudinea spirituală care nu încalcă teritoriul unui suflet?  Dăruirea din suflet, altruismul în nevoia de a ne încărca prin a oferi ajutor dezinteresat, disponibilitatea altruistă oferită pentu cei care au nevoie să îți solicite ajutorul atunci când au ei nevoie (nu atunci când vrei tu), raportarea permanentă la divin care să îndrume acțiunile și gesturile făcute astfel încât acestea să fie suport de creștere spirituală pentru celălalt, compasiunea manifestată ca înțelegere a stărilor prin care trece persoana dar fără a-i accentua plângerea de milă, blândețea de a avea răbdare cu dezechilibrele prin care trece persoana în încercarea de a deveni o persoană mai bună, bunătatea necesară pentru a încălzi sufletul rece al celulalt aducându-i căldură în suflet și speranța de viață.

Elena

 

Comentariile nu sunt permise.