Răspuns: CALEA, intrebari, nelinisti…

Imagine similară

 

”Nelinistea vine din faptul ca nu poti sa controlezi ceea ce ti se intampla asa cum obisnuiai sa faci in trecut. Esti nevoita sa te abandonezi si este singura modalitate corecta. Cu cat te abandonezi mai mult acestui mod ”ciudat” de schimbare cu atat mai mult isi poate face ”treaba” mai bine. Orice frana punem deformam ceea ce oricum vine. 

 

Constatarea ta este buna. Cineva parca ne toarna stari si mentalitati diferite, inalt spirituale, ne impinge inainte in actiuni, dar nu numai. Cu cat esti mai fluid primesti mai mult sau mai multe misiuni pentru care sa te faci util demersurilor schimbarii aici pe pamant. Pentru fiecare este diferit in functie de formarea si transformarea pe care o detine in acest moment, in functie de cat este dispus sa dea. 

 

Cand sunt frane simti disconfort si tulburare. Nu este doar o transformare a prezentului, ci este si o descarcare a modului de a fi din trecut, chiar daca esti constienta sau partial constienta. Aici apare disconfort, tulburare. Apare o stare de trecere de la extaz la melancolie, apoi iar la extaz fara motiv.

 

Intr-adevar tot ceea ce ne inconjoara in aceste vremuri sunt mesaje pentru o intelegere, apoi pentru alta. Si vin in avalansa. Abia simti una, nu apuci sa o ”rumegi” bine, nici sa o gandesti, ca esti impins in alta, si tot asa. Si e foarte bine…

 

Bulversati si confuzi sunt toti care traiesc aceste vremuri de tulburare si schimbari, si gandeste-te ca daca tu care ai parcurs drumul pana aici nu ai un limbaj ca sa exprimi ce esti constienta ca simti (desi te descurci foarte bine), cum sunt cei care habar nu au ce li se intampla. Am vazut comentarii la postari spirituale pe facebook; tot ce pot sa spuna, este ca se simt tulburi, sau simt o ameteala zilnica. Nu pot intelege mai mult si nici descrie cu nuante. 

 

Nevoile sufletesti sunt puse in suspans, in asteptare. Cumva in subtil le doresti pentru ca simti ca vor sa vina (si este chiar o certitudine, nu o speranta), dar in acelasi timp stii ca nu ai voie sa presezi dorindu-le pentru ca suferi, si suferinta nu ti le apropie ci parca le face mai greu de atins. Si atunci astepti, facand altceva, facand ceea ce esti pusa sa faci acum. 

 

Si este corect sa fie astfel, deoarece exact acum se ”curata” terenul sufletului. Sunt aruncate la gunoi vechi acumulari de conceptii limitate, brutale, urate, murdare, grosiere. Sunt aruncate vrafuri intregi, fara sa putem interveni, fara sa putem alege sa pastram ceva pentru noi, ni se iau si asta ne ameteste de nu mai stim cine suntem sau cum sa fim (egoul era cel care ne arata mereu cum sa fim, dar acum el nu mai poate functiona ca in trecut, functioneaza fractional si asta este o parte a bulversarii simtite).
Abia dupa aruncarea lor la gunoi, se vede rezultatul: o prospetime a sufletului gata sa traiasca orice, gata sa traiasca altfel, o noua viata. 

 

Linia de demarcatie este intr-adevar foarte fina si se cere stat in suspans, in finetea de a fi, in asteptarea de a nu interveni, de a nu cere, de a nu atinge cu gandul, de a nu spune cu vorba…

 

Fricile nu mai au putere ca in trecut. Nu mai sunt adanci. Numim frici in prezent, starea de incertitudine. Dar incertitudinea nu este o frica, ci o stare a momentului care cere disciplina interioara de a avea rabdare, de a fi cumpatati in echilibrul starilor interioare.

 

Fricile apar din cand in cand si doar tulbura la suprafata, apoi trec. Se simt cum vin in trecere deoarece suntem prea ocupati cu transformarile interioare. Ca si cum nu avem timp de ele… ”

 

Elena

Comentariile nu sunt permise.