Atlantida, de la mărire la decădere – ( IV )

atlantida-de-la-marire-la-decadere-iv-681x455

Din străvechea Atlantida, se zice, că a rămas doar Insula Şerpilor…

Se spune că nimeni nu poate negocia cu timpul şi într-adevăr aşa este. Dar o vorbă ajunsă la noi încă din antichitate spune că toate lucrurile se tem de timp şi timpul se teme de piramide. Acestea fiind construite de către vechii egipteni, care la rândul lor erau urmaşii atlanţilor.

Existenţa de-a lungul a câteva zeci de mii de ani a imperiului atlant, aşa cum a rămas consemnat în unele străvechi scripturi, a fost posibilă datorită respectării principiilor spirituale.

Totuşi în perioada de mijloc a civilizaţiei atlante, respectiv cam cu 50.000 de mi ani în urmă, s-a produs un fenomen nedorit care a permis invazia din planul astral inferior a spiritelor demonice, a reptilienilor şi a cohortelor de spirite inferioare aflate în slujba acestora.

În acele vremuri exista în Europa Imperiul Pelasg, care aşa cum aţi mai citit în revistă, ocupa o zonă de la regiunea de azi a Franţei până departe în India.

Cum s-ar spune, în Atlantic se afla o civilizaţie atlantă foarte dezvoltată şi înfloritoare, iar în Europa şi Asia cealaltă civilizaţie.

În realitate după cum am mai spus-o atlanţii au fost ramuri ale pelasgilor care au traversat Atlanticul deoarece în acele vremuri între Europa şi Africa pe de-o parte şi America de Nord existau o serie întreagă de insule şi migraţia era uşor de realizat cu mijloacele tehnologice de atunci, oferite de civilizaţia din Pleiade.

Fenomenul rupturii dimensionale a dus la pătrunderea şi infiltrarea spiritelor rele printre conducătorii atlanţi, determinând coruperea lor morală, iar acolo unde nu reuşeau aşa ceva, spiritele rele îi omorau substituindu-se lor.

De altfel Thot Atlantul a avertizat în Tăbliţele de Smarald despre această invazie perfidă care ulterior a scindat imperiul atlant în două. Aşa au apărut magii cei răi, care au fost corupţi moral şi au uzurpat în timp stabilitatea civilizaţiei lor.

Miturile despre dragoni şi luptele cu demoni şi alte creaturi care umblau pe faţa pământului, cum reiese din foarte multe legende ale vechilor civilizaţii, din acele vremuri provin.

După ce capitala Atlantidei a fost mutată în Mediterana, în urma cataclismului care a scufundat insulele dintre Europa şi America, atlanţii s-au văzut vecini cu tracii, urmaşii pelasgilor, cu egiptenii care erau o ramură descendentă a atlanţilor, şi cu grecii, deşi şi în vestul Europei existau triburi provenite din traci.

Datele studiate ştiinţific de către multe echipe de cercetători, care au coroborat informaţii istorice vechi cu rezultatele cercetărilor, au stabilit că Marea Neagră era mai mică în urmă cu aproximativ 12.500 de ani, fiind despărţită de Mediterana printr-o porţiune înaltă de uscat. Bosforul avea la rândul său în vremea aceea o formă de coarne de taur, aşa cum te uitai de la nivelul solului.

În urma unei catastrofe declanşate de arme de tip electromagnetic, un fel de echivalent al armelor nucleare de azi, porţiunea de pământ a Bosforului s-a rupt şi apa Mediteranei a invadat Marea Neagră care în timpul acela era un lac cu suprafaţa destul de mare, cam cum este azi Marea Aral care e mult mai mică decât Marea Neagră. Tocmai de aceea există anomalia aceea ciudată a stratului de sulf de la adâncime.

Dar ce a cauzat o asemenea distrugere?

Sursa: https://revistacosmos.com/

Comentariile nu sunt permise.