Atlantida, de la mărire la decădere – ( VIII )

atlantida-de-la-marire-la-decadere-viii-640x404

Atlantida românească…

Migrarea polului de putere atlant către Mediterana, în a doua perioadă a imperiului, şi apoi înspre Marea Neagră în cea de-a treia perioadă a sa au fost determinate de căutarea de resurse.

Luând în calcul Marea Eră Glaciară, care a durat aproximativ 2,6 milioane de ani – şi reţineţi că strămoşii atlanţilor, lemurienii, apăruseră în Australia în urmă cu 4,5 milioane de ani, migrând înspre Asia şi cele două Americi – prima Atlantida a existat într-adevăr în Atlantic, însă nu între Europa/coasta nord-vestică a Africii şi America de Nord, ci undeva mai jos între coasta vestică a  Africii şi America de Sud.

Faptul că în arhipelagul Bimini s-au găsit ruine subacvatice, duce la ideea că în zona aceea se afla extremitatea nordică a arhipelagului de insule atlante. De ce plasăm astfel prima Atlantidă între Africa şi America de Sud? Simplu, la vremea aceea Europa şi aproximativ jumătate din America de Nord erau acoperite cu gheaţă.

Mult mai târziu al treilea imperiu atlant s-a stabilit în Marea Neagră. Războiul atlanţilor cu locuitorii Ţării Luanei a provocat un dezastru şi pe uscat, şi pe mare.

În Ţara Luanei, conform legendei, se afla un fel de reactor de tip nuclear, dar care probabil folosea în miez un cristal uriaş. Pentru că furniza lumină şi pe timpul nopţii, luminând ca ziua, este logic să ne gândim că era o instalaţie de furnizare a unei energii similare probabil curentului electric. Ceea ce ne face să tragem o concluzie logică şi simplă în acelaşi timp, şi anume că cei din Ţara Luanei dispuneau de tehnologie extraterestră, pentru că ar fi cam mult să atribuim oamenilor de atunci o asemenea capacitate industrială. Dar chiar şi aşa, asta confirmă de exemplu informaţiile lui Sal Rachele despre strămoşii noştri, şi anume că se aflau în contact cu cei din Pleiade (vezi cartea „Istoria reală a Pământului” de Sal Rachele), iar pleiadeenii le oferiseră regilor din acele vremuri tehnologie şi cunoaştere.

Epoca de atunci era cea a pelasgilor care existau în Europa de Sud-Est la sfârşitul ultimei ere glaciare, care a durat aproximativ 100.000 de ani, perioada fiind aproximativ 12.500 de ani în urmă. Deci locuitorii Ţării Luanei erau pelasgi, şi inamicii care au venit şi au atacat acest teritoriu au fost atlanţii ultimei perioade, stabiliţi în Marea Neagră. Aflându-se la sfârşitul erei glaciare, oamenii acelor vremuri aveau nevoie de elemente care să-i ajute să evolueze mai departe.

Sursa: https://revistacosmos.com/

Comentariile nu sunt permise.